Comments on: Sentimente Nocive (1): Vinovatia

By: Cristina

Cristina — Fri, 16 Dec 2011 14:18:00 +0000

Ám citit articolul si este minunat!

F . bine conceput .Am in minte tot felul de situatii de santaj emotional care sa-ti induca sentimentul atit de nociv al vinovatiei. Reprosurile repetate constant isi fac din pacate efectul in timp facindu-te vulnerabil la reprosurile venite din partea oricui. ca si cum recationezi fara sa vrei in mod involuntar si repetitiv.

By: vinovatul cu vina

vinovatul cu vina — Sat, 03 Sep 2011 15:08:37 +0000

Vinovatia a fost cea care v-a determinat la autoevaluare si la corectare – sa nu repetati greseala – deci fara acest sentiment nu prea era bine. Vinovatia este absolut omeneasca , ca si greseala , deci cine nu o are , nu prea este OM.Atunci, cum ramane cu nocivitatea ? Sa nu reusesti sa scapi de vinovatie ,nici dupa ce ti-ai asumat experienta si te-ai corectat , este intradevar nociv , insa daca urmarile greselii tale le suporti in fiecare zi ,concret, cum poti sa nu te mai simti vinovat ? Iti spui ” am facut-o si eu ca multi altii, si uite ce de experienta am acum ? ” Te autoironizezi , nu credeti? Lasati manipulatorii care iti insufla sentimente de vinovatie nereala .Este foarte simplu sa scapi de asa ceva .Trebuie doar sa fii realist si ferm – problema este doar a copiilor! – ce facem cu vina reala si cu urmarile ei ? “Tehnici” spuneti ? Nu stiu de ce , ma cam indoiesc.Eu , vinovatul cu vina , cer sa se faca lumina !

By: Viorel

Viorel — Wed, 03 Aug 2011 08:16:00 +0000

@ Iulia. E greu sa ti se dea un sfat Iulia pt ca situatia ta e prezentata in cateva cuvinte si exista multe necunoscute.

Eu unul am trecut printr-o perioada in care am facut ceva gresit dezamagind atat sotia cat si multi oameni din jurul meu. Au trecut ceva ani de atunci si am purtat acest sentiment de vinovatie, mascundu-l su orgoliul personal.

Am scapat de acest sentiment de vina, realizand ca in urma greselii mele, valoarea mea ca persoana a crescut datorita experientei acumulate. Vad altfel viata si pe langa faptul ca nu ii mai judec pe oamenii care gresesc, nu le mai permit sa ma desconsidere bazat pe o gresala din trecut. Am abordat zicala “nu canta cocosul lor pe gardul meu”. Pe de alta parte trecutul nu il mai pot intoarce, dar pot sa nu il mai repet. Am respirat adanc, mi-am indreptat spatele si am mers mai departe zambind cu incredere.

In privinta relatiei cu sotul, ai dreptate, dragoste cu sila nu se poate, insa trebuie sa stim ca sentimentele sunt atat de instabile si dependente de context. Daca sotul nu are vicii sau atitudini care sa te afecteze pe tine (sau copiii, daca aveti) atunci merita o sansa. Dragostea se cultiva. Trebuie sa semeni dragoste si vei fi mai implinita decat sa cersesti dragoste de la cel care il placi (daca este altcineva la mijloc). Tu trebuie sa evaluezi si sa decizi, nu bazat pe sentimente, ci ia in calcul cat mai multi factori. La mine a functionat Iti urez mult succes!

By: mia

mia — Thu, 09 Dec 2010 18:32:58 +0000

@iulia: vina este in prezent pentru trecut…chiar si ceva care ai facut acu 5 minute tot trecut este

By: Petre

Petre — Tue, 23 Nov 2010 21:45:46 +0000

@iulia: E posibil sa fie nevoie sa mai lucram un pic la partea de logica a afirmatiei tale, am impresia ca e un scurt-circuit pe undeva

By: iulia

iulia — Tue, 23 Nov 2010 16:28:47 +0000

Gresit. Nu se aplica. Grijile sunt pentru viitor iar vina pentru prezent.

By: Petre

Petre — Tue, 26 Oct 2010 13:29:28 +0000

@Marius: Situatiile astea se judeca de la caz la caz, stii cum e. Nu am cum sa stiu care e exact situatia voastra.

In orice caz, daca a ajuns la gesturi radicale, trebuie sa vada un psihoterapeut, care sa lucreze cu ea si o poate ajuta enorm sa treaca peste despartire si sa-si recapete increderea in ea, apoi sa lucreze cu ea pe dezvoltare personala.

Poti si tu sa mergi la unul, o sa-ti dea cateva “unelte” cu care sa te descurci in relatia cu ea.

By: Marius

Marius — Tue, 26 Oct 2010 12:26:43 +0000

Buna ziua,
Am o mare problema, fosta ma terorizeaza cu amenintari. Bea cate ceva si imi vorbeste incoerent, si de curand a baut niste pastile si a fost chemata salvarea .La telefon suna cam asa: Nu pot sa depasesc momentul, am nevoie de tine fiindca nu am pe nimeni si plange mereu la telefon si mereu foloseste acuzaztii ca eu nu am stiut sa gasesc un moment bun sa ne despartim. Ca ea nu are serviciu si nici nu gaseste de cateva luni, ca nu mai are incredere in ea si ca eu sunt singurul vinovat de starea ei emotionala. Eu unul simt ca nu mai suport, iar de cate ori o aud plangand imi vine sa sparg tot in jurul meu. Am sprijinit-o financiar si i-am creat tot confortul de cand ne-am despartit si pana-n prezent, am zis sa fiu OM( 5 luni ) Nu stiu ce metoda sa mai gasesc sa scap de aceasta corvoada.
Multumesc

By: Vasila Ais

Vasila Ais — Sat, 31 Jul 2010 20:00:33 +0000

Bravo!
Un articol impregnat de truisme, care nu spune practic nimic.
Se materializeaza aici vocatia consilierului, care iti spune contra cost ceva ce stiai si singur.
Savoarea semidoctismului persita si in comentariile cu note aberant-savante ale lui “Mesager” (fantomatico-enigmatic in modul episodic de dezvaluire a propriilor emanatii de-a dreptul elucubristice).
Rusine sa imi fie pentru a ma fi lasat “engramat”
de site-ul asta pe care “Ferdydurke” il incadreaza la categoria “misto” cu 4 dani de utilitate.
Doamne, ajuta! Ca de la semenii spalati pe creier nu mai ai ce astepta.

By: ferdydurke

ferdydurke — Sun, 23 Aug 2009 09:34:35 +0000

da, vinovatia e un sentiment toxic, intr-adevar; si cand te gandesti ca toata traditia crestina se bazeaza pe sentimentul asta:)pare diabolica traditia asta:)
dar si mai toxic este rusinea; sa-ti fie rusine cu tine e ceva anihilant; vad ca e pe locul 1 in lista cu nivelele constiintei;corect!
e misto site-ul, e util, bravo!