Sentimente Nocive (1): Vinovatia
Wayne Dyer, unul dintre liderii laturii spirituale a pietei dezvoltarii personale vorbeste in cartea lui, Your Erroneous Zones (Zonele tale eronate) despre doi factori extrem de nocivi care ne afecteaza viata de zi cu zi : grijile si sentimentul de vinovatie. De fapt, el vorbeste despre multe lucruri in cartea lui (pe care v-o recomand cu caldura), insa eu vreau sa discut deocamdata despre una dintre cele doua stari, pe care le consider foarte toxice.
Grijile sunt legate de viitor (nu ai cum sa te ingrijorezi in legatura cu un lucru pe care l-ai lasat in urma) iar vinovatia si regretul sunt legate de trecut (iti pare rau si te simti vinovat pentru ceea ce s-a intamplat inainte de momentul prezent).
Chestiile astea doua ne macina pe multi dintre noi si ne consuma o parte destul de importanta din energie, resurse si timp. Si e pacat. Daca reusim sa ne eliberam macar partial de ele, veti vedea ce impact va avea asta asupra calitatii vietii.
Astazi discutam despre vinovatie.
Vinovatia
Dincolo de faptul ca este un sentiment nociv, vinovatia este si una dintre cele mai comune arme de manipulare emotionala. Din pacate, este folosita mult prea des, mai ales in educarea copiilor. Lumea a observat ca e foarte eficienta pentru a mobiliza pe cineva…numai ca ea aduce si efecte secundare nedorite uneori. Exista adulti care au si acum sechele din copilarie datorate vinovatiei care le-a fost plasata pe umeri – pentru fiecare examen picat, pentru “prostioara” mica si asa mai departe.
Vinovatia consuma foarte mult din resursele pe care le avem la dispozitie. Dyer il considera un sentiment totalmente inutil, si spune ca nu trebuie sa fii imobilizat in prezent de un lucru care s-a petrecut in trecut. Eu nu sunt chiar 100% de acord cu partea cu inutilitatea, dar fiecare cu parerea lui.
Dyer sustine ca in momentul in care te simti vinovat e ca si cum ti-ai zice „nu sunt in stare sa [...]” / „nu sunt demn(a) de [...]”, „nu merit sa [...]”, lucru care iti afecteaza imaginea de sine.
Cateva exemple:
- Poveste reala de la cineva apropiat: „Cand eram copil, stiti cum ma obligau pe mine parintii sa mananc supa? Aveam o farfuriuta cu un pitic desenat pe fund, si-mi spuneau ca daca nu mananc tot, se ineaca piticul si moare! (E pe bune povestea!) De multe ori mancam in graba, doar ca sa salvez saracul pitic de la inec – nu pentru ca mi-era foame sau ca mi-ar fi placut supa. Doar ca o data, cand mi-era rau si parintii nu voiau sa ma inteleaga ca nu mai pot, m-am oprit si am zis „Sa se inece, eu chiar nu mai pot!”. De-atunci am scapat de tirania piticului. La inceput mi-a fost mila de el, ca l-am lasat sa moara ca sa-mi salvez mie bunastrea. Dar mai tarziu am aflat ca fusesem manipulat cu un desen ieftin chinezesc pe o farfurie de portelan…si mi-a trecut si vinovatia.”
- Alta poveste: Aveam la un moment dat o cloega care ma placea, si-mi trimitea din cand in cand SMS-uri si e-mail-uri in care ma intreba de vorba. Eu n-o prea inghiteam, si ori nu-i raspundeam, ori ii ziceam ca nu tin neaparat sa vorbim. Cand ii faceam asta, incerca sa para distrusa si-mi reprosa mereu: „De ce nu mi-ai raspuns? Tu stii cum m-ai facut sa ma simt? Tu stii ce e in sufletul meu acum?” In primul rand, oamenii care fac asta sunt groaznici si personal fac tot ce pot ca sa-i evit cu orice pret. Exista o vorba, „dragoste cu sila nu se face”. In primul rand ca nu poti sa fii atat de „distrusa” daca cineva nu-ti raspunde la un e-mail. Dar ce-i si mai important este ca nu poti sa cladesti o relatie doar facandu-l pe celalalt sa se simta vinovat pentru ce simti tu cand nu-ti raspunde la SMS. Cum spuneam in articolele trecute, noi insine suntem responsabili pentru ceea ce simtim. Cred ca fiecare dintre noi cunoaste sau a auzit macar despre un astfel de manipulator emotional. Un exemplu comun sunt adolescentii care se prefac ca se sinucid, sau oamenii care pretind mereu ca sunt nervosi sau tristi doar ca sa atraga atentia celor din jur.
- Am citit mai demult intr-o carte de copywriting despre urmatoarea poveste: acum multi ani, intr-o campanie de strangere de fonduri pentru copiii infometati dintr-o tara africana, niste americani s-au hotarat sa exploateze simtul de vinovatie pentru a-si strange banii. Cum au procedat? Au facut niste fluturasi mici pe care i-au pus prin fabrici si pe santiere…pe „lunchbox”-urile muncitorilor. Stiti cutiile acelea in care-si tin muncitorii sandvisurile pe care le mananca in pauza de la pranz. Ei, pe fluturas scria mare: „Pofta buna! Tu ce mananci azi?”. Apoi povestea cu dramatism cum niste copii amarati de pe un continent indepartat nu au ce manca azi si sufera cumplit fara apa si hrana. Copiii aia nu au avut in viata lor sunca presata, asa cum mananci tu acum! Iti mai aratau si o poza cu niste copii somalezi carora li se vedeau toate coastele si incheieturile si apoi te intrebau: n-ai vrea sa donezi 10$?
In primul rand ca masa aia o mancai cu noduri si parca nici nu-ti mai pica asa de bine amarata aia de sunca presata. In al doilea rand, parca-parca iti venea sa dai 10$ ca sa scapi de vinovatia pe care ti-o indusese fluturasul. Punct ochit, punct lovit.
- Sa dam cetire unor randuri dintr-o publicatie pentru femei: „Oare de cate ori nu am stat bosumflate numai pentru a obtine ceva? Oare de cate nu am refuzat sa facem ceva numai pentru a folosi asta ca moneda de shimb pentru ceva ce am fi vrut sa obtinem?” (e luat de pe ele.ro, sursa aici)
Manipularea prin santaj emotional exista la tot pasul, putem merge pana departe cu exemplele. Daca aveti exemple din viata voastra, puteti sa ni le povestiti si noua mai jos, la comentarii. Motivul pentru care cer asta este ca multi oameni nici nu-si dau seama ca sunt manipulati emotional…si s-ar putea sa recunoasca lucruri din viata lor citind despre altii.
- Un ultim exemplu: cunoasteti pe cineva care a picat un examen important (de multe ori e vorba despre examene de admitere la facultate) si chestia asta i-a distrus o perioada buna din viata? Cu toate ca examenul a trecut si rezultatele nu mai pot fi schimbate, oamenii isi petrec luni intregi – cateodata ani intregi – regretand ceva ce s-a consumat de mult. Si in loc sa faca ceva constructiv, se lasa macinati de ganduri inutile si sentimente distructive.
Ce e de facut?
In loc sa ne simtim vinovati si sa regretam lucrurile din trecut, putem pur si simplu sa invatam ceva din ele. Ideea este sa nu repetam greselile facute: sa nu ii mai jignim alta data pe oamenii la care tinem, sa nu mai fim egoisti etc. Ba e chiar mai bine asa: daca te simti vinovat si apoi faci aceleasi greseli, cu atat mai rau.
In cazul in care exista in viata noastra oameni care vor sa ne faca sa ne simtim vinovati, trebuie sa ne dezvoltam un minim de imunitate la acest sentiment, si sa invatam sa judecam lucrurile la rece. Acum, daca tot am expus teoria, va puteti folosi cunostintele ca sa va analizati sentimentele data viitoare cand apar si sa faceti ceva mai util cu ele. Data viitoare cand vi se reproseaza ceva, analizati cu grija reprosul si vedeti daca-l meritati sau nu. Uneori primim reprosuri pe care nu le meritam, dar le acceptam pentru ca ne-am facut o obisnuinta din a ne simti vinovati.
Cam atat. Va astept cu exemple, comentarii si completari.
Intr-un articol viitor discutam despre griji.
Acorda o nota articolului:
 |
||
 |
||
|
||
 |
Categorii: Motivational 24 Comments »
« Valorile: ce pretuiesti tu mai mult pe lume? | Home | Invata sa cazi (1): Da-te cu capul de pragul de sus »
Loading ...
Felicitari, Petre! Vinovatia deterioreaza foarte mult calitatea vietii oamenilor. Cred ca acest sentiment ar trebui utilizat/directionat in favoarea actiunii pentru a schimba in bine respectiva situatie. Lamentarile nu aduc nimic bun. Nici vinovatia. Decizia pentru a schimba ceva si neaparat! actiunea sunt elementele care fac diferenta intre invingatori si cei care mereu se intreaba”si daca eu sunt de vina…nu sunt bun de nimic”. Astept cu un deosebit interes viitoarele articole:).Toate bune!
Intr-adevar vinovatia este ultimul cel mai de jos sentiment pe care il poti avea. Uitati mai jos nivelele constintei, si ordine prin care o persoane trece pentru a ajunge la ultimul nivel:
Shame
Guilt
Apathy
Grief
Fear
Desire
Anger
Pride
Courage
Neutrality
Willingness
Acceptance
Reason
Love
Joy
Peace
Enlightenment
Vinovatia este unul dintre cei mai mari dusmani pentru investitorul la bursa (traderul). Investitiile bursiere se bazeaza pe analiza si probabilitati, deci este inevitabil sa pierzi.
O rata acceptabila de esecuri este 40%, deci din 10 trade-uri, patru sint pe minus.
Daca pentru fiecare trade care a mers impotriva ta te simti vinovat, te simti ingrozitor ca ai mai pierdut o parte din bani (pentru care ai muncit din greu sa-i aduni, ca sa ai un fond de investitii pentru trading), cu timpul ajungi la psihiatru. Pentru in trading INTOTDEAUNA vor fi si trade-uri pe minus.
Trebuie sa-ti creezi un mecanism emotional de aparare impotriva vinovatiei. Unii incearca ratiunea, altii autosugestia. Fiecare cu stilul lui. Dar daca nu reusesti, vinovatia te poate duce la pierzanie. Rata de sinucideri in rindul traderilor este destul de mare
daca vom invata sa nu ne mai lasam manipulati emotional vom evolua cu siguranta insa din pacate cati nu ne-am luat-o cel putin o data de la cei la care tineam.Important este sa invatam ceva din asta.
Din partea unui “manipulator”: Cu multi ani in urma, aveam dificultati in a-mi obisnui copilul cu spalatul pe dinti. La un moment dat, mi-a venit ideea de a folosi ca pedeapsa pentru diverse “pacate”(ex: “minciunele”),ridicarea accesului la periuta,cu amenintarea: dintii se vor strica,vor cadea, te pedepsesti singur. Efectul a fost uimitor: de la grija de a nu “pacatui” la confesiuni spontane ale unor greseli neobservate, cu valorizarea spolatului pe dinti ca “bonus” pentru buna purtare. “Reversul” metodei aplicate a aparut la schimbarea dentitiei. Dramatic! A necesitat o complexa munca pt asalva valori morale.
As sugera ca autorul articolului sa se plaseze, (in viitor), pe o pozitie de impartialitate intre “victime” si “manipulatori”. Nu toti “manipulatorii” sunt de rea intentie (dorinta de putere, interese financiare -nu suntem adesea “victimele” reclamelor sau ale abilitatii comerciantilor?-, etc). Dupa cum, nu toate “victimele” sunt neprihanite. Clamarea nefericirii “vitimei” poate fi o scuza neconstruc- tiva pentru esecuri personale, sau o tentativa de revansa neloiala fata de asa zisul “manipulator”. Toti gresim. Sa invatam din consecinte.
@Margareta: de acord cu tine.
Felicitari pentru articol.
Sentimentele nocive par sa se constituie intr-un fel de MECANISM DE PROTECTIE A VALORILOR UMANE REALE ,un fel de bariera care impiedica perpetuarea unei stari de lucruri care ar putea aduce prejudicii evolutiei spre mai bine si mai frumos .E ca si cand o INTELIGENTA COSMICA ar fi implantat in subconstientul nostru un program care sa ne impiedice sa ne autodistrugem ca valori esntiale pentru univers.Intotdeauna cand facem ceva contrar naturii noastre interioare apare culpabilitatea ,regretele,rusinea ,samd.Ansamblul acestor sentimente se constituie ,dupa parerea mea ,in cele mai multe cazuri intr-un mod de aplicare a KARMEI…Na ,c-am zis-o si poate…Oricum tin sa subliniez ca nu fac parte din nici un grup ,organizatie,sau asociatie cu profil esoteric sau ceva de genul asta.
Chiar daca uneori doare , inca sunt cu capul pe umerii mei!
Bun .
Mai departe.
Uneori mecanismul de care vorbeam este declansat si de socuri sau traumatisme .Toate aceste stari si sentimente se “depoziteaza” la nivelul CORPULUI EMOTIONAL ca ENGRAME EMOTIONALE sau SAMSKARE ,ceea ce se traduce prin blocaje in curgerea fireasca a energiilor si aparitia destinelor nefericite sau a bolilor de diverse feluri…
Mai sunteti acolo ?!
Urmariti-ma si nu o sa va para rau.Trebuie sa ma credeti pe cuvant ca inca nu au fost inventati alti termeni prin care sa poata fi surprinsa subtilitatea fenomenului.
Procesul de ENGRAMARE pare sa se produca similar “asocierii” folosita in reclame.Adica, tampitii asocieaza pentru un timp imaginea unei sticle de Coca-Cola cu Coloana Infinitului si…spera ,spera ,ca ne-au prins ! Uneori se si petrece lucrul acesta.
In cazul ENGRAMELOR, un proces in curs,(de exemplu dusul de dimineata) daca este intrerupt(asociat) brusc de un factor stresant (sa zicem ,un cutremur)poate cauza o fobie intensa si inconstienta la auzul apei care picura.In timp aceasta teama dezarmonizeaza sistemul energetic subtil al organismului si apare o afectiune. Se stie ca starile si sentimentele nefaste persistente sunt raspunzatoare de aparitia majoritati afectiunilor.
Bun.
Am facut ,sa zicem,o greseala etica si conform legii Karmei trebuie sa platim in mod “implacabil”
Ei bine ,uite ca nu e chiar asa ! Sau cel putin nu pentru o parte dintre noi.
Cei care au inteles mecanismul si sunt “detectati ” de “program ” ca ajunsi la un nivel de constiinta care nu mai constituie un pericol in ce priveste perpetuarea valorilor esentiale se pot salva.
Cum ?!
Aceptand cu seninatate si bucurie intreaga situatie si faptul ca greseala lor era inerenta procesului evolutiv personal( creierul nostru nu poate percepe ceva decat prin diferenta ; 0 e diferit de 1)Traind bucuria de a fi trecut cu bine o proba grea ,stresanta si apasatoare..
Pare incredibil si inacceptabil…Cum domnule ,am facut o boacana teribila si ca sa scap de urmarile ei trebuie sa ma bucur ca am facut-o ?!
Exact.
Bun ,bun ,sa accepti si sa te bucuri dar cum sa faci lucrul acesta ca tu esti mancat de regrete,de culpabilitate ,de rusine…?!
Exista tehnici speciale ,simple si “la purtator ,dar despre ele va voi povesti poate cu alta ocazie.Pana atunci :Credeti in visele voastre,felicitati-va zilnic si iubiti-va asa cum sunteti!
Punct ochit, punct lovit. merci!
mi-ar placea sa citeasca articolul asta cu preponderenta femeile. Stilul de “vesnic nemultumita” si vesnic cu pretentii e o caracteristica destul de pregnanta pentru sexul slab si cicalitor
Manipularea emotionala are succes la persoanele cu dezechilibre emotionale , mai corect spus cu deficiente emotionale . Toti oamenii au nevoie de iubire in procesul lor de crestere , nu numai de haine , mancare , adapost , scoala , etc.
Mimarea acestui sentiment , manipularea emotionala , pacalirea sentimentelor , formarea unei scale gresite a sentimentelor la un copil il poate urmari o viata intreaga …lasandu-l schilod inauntru ….si pana invata sa si le aseze bine acolo inauntru multe lacrimi lasa in urma si multe si le sterge el ….
Deci , un aviz pentru mame , sotii si alte femei dar si pentru barbati ( desi ei se apleaca mai putin pe acest palier – si sunt si mai sinceri acolo ) : Pe moment veti obtine ceea ce va doriti dar pretul este atat de mare si atat de amar incat darama tot ce e frumos , cald , bun in fiinta iubita ….si il veti plati …pentru ca nimic pe aceasta lume nu ramane neplatit…
Silviu,de acord.Sotul meu este manipulat&santajat de catre mama sa.
Alina,ce e de facut daca cel manipulat nici macar nu-si da seama ca exista santaj emotional,citez:”astea-s baliverne,nu exista asa ceva!” si este un om cult.
F bun articolul !
Totusi vreau si eu un sfat.
Cum scap de sentimentul de ,,vinovatie”?
Exista o persoana care ma santajeaza sentimental , nu vreau sa o lovesc … imi e mila…totusi ,, dragoste cu forta nu exista”.
Care poate sa-mi dea un sfat ?! Va rog nu ezitati!!
P.S. As prefera ca acel sfat sa vina de la o persoana de sex masculin.
Multumesc!
si ce te faci atunci cand certandu-te cu mama ta(tu adolescenda fiind)ea iti spune (intr-un moment de furiie):”n-o sa mai vezi in viata ta!”,iar tu:”si? crezi ca o sa-mi para rau?”Atat! Si a doua zi nu mai este! A murit! acest sentiment de vinovatie cum sa-l mai corectezi? Cand? (oricum au trecut deja 21 de ani si inca cu toate studiile sau cu toata viata nu am stiut cum sa scap de acest sentiment de vinovatie.Poate oricum murea……. dar nu cu aceste ultime cuvinte.)
da, vinovatia e un sentiment toxic, intr-adevar; si cand te gandesti ca toata traditia crestina se bazeaza pe sentimentul asta:)pare diabolica traditia asta:)
dar si mai toxic este rusinea; sa-ti fie rusine cu tine e ceva anihilant; vad ca e pe locul 1 in lista cu nivelele constiintei;corect!
e misto site-ul, e util, bravo!
Bravo!
Un articol impregnat de truisme, care nu spune practic nimic.
Se materializeaza aici vocatia consilierului, care iti spune contra cost ceva ce stiai si singur.
Savoarea semidoctismului persita si in comentariile cu note aberant-savante ale lui “Mesager” (fantomatico-enigmatic in modul episodic de dezvaluire a propriilor emanatii de-a dreptul elucubristice).
Rusine sa imi fie pentru a ma fi lasat “engramat”
de site-ul asta pe care “Ferdydurke” il incadreaza la categoria “misto” cu 4 dani de utilitate.
Doamne, ajuta! Ca de la semenii spalati pe creier nu mai ai ce astepta.
Buna ziua,
Am o mare problema, fosta ma terorizeaza cu amenintari. Bea cate ceva si imi vorbeste incoerent, si de curand a baut niste pastile si a fost chemata salvarea .La telefon suna cam asa: Nu pot sa depasesc momentul, am nevoie de tine fiindca nu am pe nimeni si plange mereu la telefon si mereu foloseste acuzaztii ca eu nu am stiut sa gasesc un moment bun sa ne despartim. Ca ea nu are serviciu si nici nu gaseste de cateva luni, ca nu mai are incredere in ea si ca eu sunt singurul vinovat de starea ei emotionala. Eu unul simt ca nu mai suport, iar de cate ori o aud plangand imi vine sa sparg tot in jurul meu. Am sprijinit-o financiar si i-am creat tot confortul de cand ne-am despartit si pana-n prezent, am zis sa fiu OM( 5 luni ) Nu stiu ce metoda sa mai gasesc sa scap de aceasta corvoada.
Multumesc
@Marius: Situatiile astea se judeca de la caz la caz, stii cum e. Nu am cum sa stiu care e exact situatia voastra.
In orice caz, daca a ajuns la gesturi radicale, trebuie sa vada un psihoterapeut, care sa lucreze cu ea si o poate ajuta enorm sa treaca peste despartire si sa-si recapete increderea in ea, apoi sa lucreze cu ea pe dezvoltare personala.
Poti si tu sa mergi la unul, o sa-ti dea cateva “unelte” cu care sa te descurci in relatia cu ea.
Gresit. Nu se aplica. Grijile sunt pentru viitor iar vina pentru prezent.
@iulia: E posibil sa fie nevoie sa mai lucram un pic la partea de logica a afirmatiei tale, am impresia ca e un scurt-circuit pe undeva
@iulia: vina este in prezent pentru trecut…chiar si ceva care ai facut acu 5 minute tot trecut este
@ Iulia. E greu sa ti se dea un sfat Iulia pt ca situatia ta e prezentata in cateva cuvinte si exista multe necunoscute.
Eu unul am trecut printr-o perioada in care am facut ceva gresit dezamagind atat sotia cat si multi oameni din jurul meu. Au trecut ceva ani de atunci si am purtat acest sentiment de vinovatie, mascundu-l su orgoliul personal.
Am scapat de acest sentiment de vina, realizand ca in urma greselii mele, valoarea mea ca persoana a crescut datorita experientei acumulate. Vad altfel viata si pe langa faptul ca nu ii mai judec pe oamenii care gresesc, nu le mai permit sa ma desconsidere bazat pe o gresala din trecut. Am abordat zicala “nu canta cocosul lor pe gardul meu”. Pe de alta parte trecutul nu il mai pot intoarce, dar pot sa nu il mai repet. Am respirat adanc, mi-am indreptat spatele si am mers mai departe zambind cu incredere.
In privinta relatiei cu sotul, ai dreptate, dragoste cu sila nu se poate, insa trebuie sa stim ca sentimentele sunt atat de instabile si dependente de context. Daca sotul nu are vicii sau atitudini care sa te afecteze pe tine (sau copiii, daca aveti) atunci merita o sansa. Dragostea se cultiva. Trebuie sa semeni dragoste si vei fi mai implinita decat sa cersesti dragoste de la cel care il placi (daca este altcineva la mijloc). Tu trebuie sa evaluezi si sa decizi, nu bazat pe sentimente, ci ia in calcul cat mai multi factori. La mine a functionat
Iti urez mult succes!
Vinovatia a fost cea care v-a determinat la autoevaluare si la corectare – sa nu repetati greseala – deci fara acest sentiment nu prea era bine. Vinovatia este absolut omeneasca , ca si greseala , deci cine nu o are , nu prea este OM.Atunci, cum ramane cu nocivitatea ? Sa nu reusesti sa scapi de vinovatie ,nici dupa ce ti-ai asumat experienta si te-ai corectat , este intradevar nociv , insa daca urmarile greselii tale le suporti in fiecare zi ,concret, cum poti sa nu te mai simti vinovat ? Iti spui ” am facut-o si eu ca multi altii, si uite ce de experienta am acum ? ” Te autoironizezi , nu credeti? Lasati manipulatorii care iti insufla sentimente de vinovatie nereala .Este foarte simplu sa scapi de asa ceva .Trebuie doar sa fii realist si ferm – problema este doar a copiilor! – ce facem cu vina reala si cu urmarile ei ? “Tehnici” spuneti ? Nu stiu de ce , ma cam indoiesc.Eu , vinovatul cu vina , cer sa se faca lumina !
Ám citit articolul si este minunat!
F . bine conceput .Am in minte tot felul de situatii de santaj emotional care sa-ti induca sentimentul atit de nociv al vinovatiei. Reprosurile repetate constant isi fac din pacate efectul in timp facindu-te vulnerabil la reprosurile venite din partea oricui. ca si cum recationezi fara sa vrei in mod involuntar si repetitiv.