Televizorul – la ce bun? (1/4)
Articolul acesta este primul “episod” din seria “Televizorul – La ce Bun?”
| Partea #1: Televizorul si pasivitatea Partea #2: Calitatea incredibil de proasta a emisiunilor Partea #3: Pesimism si negativism Partea #4: Despre cultura, Discovery Channel si nevoia de informare |
Aveti idee cam cat timp petrec oamenii, in medie, uitandu-se la televizor? Probabil stiti care sunt statisticile. Eu cand le-am vazut m-am speriat. E drept ca sunt de la americani, dar sunt sigur ca noi nu suntem exagerat de departe, si in nici un caz la polul opus.
In fine, sa nu judecam masele…fiecare om cu modelul lui de viata, e perfect normal. Nu e treaba noastra aici. Insa ma gandesc altfel: oamenii care sunt interesati de autodezvoltarea personala nu au voie sa se uite atat de mult la televizor. Si cum ei alcatuiesc audienta site-ului meu, am sa explic si de ce si in ce fel televizorul le e daunator.
PROBLEMA #1: PASIVITATE
Probabil cunoasteti diferitele modele de comunicare, cu trasaturile lor. Avem interactiunea “ata in fata, avem telefonul (unde nu prea putem exprima limbajul corpului), si asa mai departe. Ei, modelul TV stiti deja ca toata comunicarea se petrece intr-o singura directie – dinspre cutia luminoasa inspre tine. Nu se poate pune problema unui dialog, pentru ca tu un ai cum sa spui nimic. Tu poti sa ii dai raspunsuri moderatorului de emisiune, sa te rastesti la el si sa te enervezi (cum fac cei mai multi oameni oricum), dar el nu aude!
Au existat studii care au aratat cat de mult sunt afectati copiii din cauza privitului la televizor. Le diminueaza creativitatea curajul si initiativa de a vorbi, si asa mai departe. E si normal, daca stai ca un vitel blajin si te uiti intr-o cutie…ce poti sa te astepti?
De fapt, daca vreti adevarul, iata-l: oamenii care se uita la televizor sunt mai prosti decat cei care isi cauta informatia si entertainment-ul in alta parte – mai ales in carti sau in discutii cu alti oameni.
Mai sunt dezavantaje la care ne putem gandi…hai sa va mai zic…
Prea multa “formare de opinie”?
“I agree with no one’s opinions, I have some of my own” zicea un mare om dastept. Sezatorile si talkshow-urile cu analisti sunt de multe ori pierdere de vreme, daca ar fi sa ma intrebati pe mine. Se intampla un eveniment in lumea politica, apoi sare o armata intreaga de analisti, pseudo-sociologi si “sezatoristi” sa isi dea cu parerea. E interesant sa-i asculti, dar de multe inutil. Eu am incredere in voi si zic ca va puteti forma si propria parere, chiar fara influenta lor, n-am dreptate? Avem cap, putem gandi. Mai mult, la ce-mi folosete mie ca inteleptul X comenteaza atitudinea politicianului Y? Eu nu ma ocup cu politica si oricum nu ma priveste zona asta. Singurele influente pe care le am sunt dreptul de vot si dreptul de a manifesta, eventual. La manifestari nu ma duc, ramane votul, care e o data la cativa ani. Ca sa-mi formez o optiune n-am nevoie de sute de ore de vorbarie detaliata. Si oricum, stiti vorba aia, “la politica, la fotbal si la femei se pricepe toata lumea”. De ce sa nu avem propriile pareri daca tot trebuie sa avem pareri? Bun, si daca le avem sau nu…cu ce ne imbunatateste asta viata, concret?
Asa ca spuneti-mi va rog: pentru ce casca oamenii gura atatea sute de ore la talkshow-uri?
Si mai spuneti-mi inca ceva: nu e bine sa-ti pui propriul creier in miscare si sa elaborezi propriile idei ?
Acorda o nota articolului:
(12 votes, average: 4.50 out of 5)
Loading ...Categorii: Managementul Timpului, Motivational 5 Comments »
« Televizorul – la ce bun? (2/4) | Home | Arta de a spune povesti »
Loading ...
[...] #1: Televizorul si pasivitatea Partea #2: Calitatea incredibil de proasta a emisiunilor Partea #3: Pesimism si negativism Partea [...]
[...] #1: Televizorul si pasivitatea Partea #2: Calitatea incredibil de proasta a emisiunilor Partea #3: Pesimism si negativism Partea [...]
[...] #1: Televizorul si pasivitatea Partea #2: Calitatea incredibil de proasta a emisiunilor Partea #3: Pesimism si negativism Partea [...]
Din pacate asta e realitatea…si tindem sa trecem prin aceleasi faze prin care le-a trecut si modelul american-canapeaua, tv-ul si junkfood-ul la ordinea zilei.
Am avut ocazia sa observ pe bunica: pur si simplu la unele momente tensionate din telenovele ii batea inima mai tare…sa nu mai zic de diferite exclamatii care mai de care;
Eu cred ca romanii i-ar depasi pe americani cu mult in privinta tv-ului, asta daca am avea si noi niste statistici obiective. Oricum e trist sa vezi cum majoritatea traiesc prin televizor.