Spune-mi cu cine te insotesti…
Exista un proverb pe romaneste, care zice: “Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti“. Mai sunt si altele, e plina intelepciunea populara de ele: “Cine se aseamana se aduna” sau englezescul “Birds of a feather flock together“. Intelepciunea strazii are si ea structuri de genul „anturajul te strica” sau „prietenii m-au tras in jos”, „ai grija cu cine te incurci” etc. In mediul business auzi „People are your best asset” („oamenii sunt resursa ta cea mai de pret”).
Ideea pe care incerc s-o insinuez e ca persoanele din jurul tau, cele cu care intri in contact zi de zi, joaca un rol imens in viata ta. Ele iti modeleaza intr-o foarte mare masura ideile, comportamentul, atitudinile si asa mai departe. Oricat de independenti ne credem, grupurile din care facem parte au un cuvant extrem de greu de spus in evolutia noastra. De aceea au fost numite si “grupuri de referinta”: la ei ne laudam cu realizarile noastre, ei ne judeca daca gresim, ei ne ajuta cu un sfat bun etc. De multe ori plecam de la ei si ne intoarcem la ei. Daca ar fi sa indraznesc sa va dau un sfat: mare grija la zona asta a vietii! De ce? Iata de ce…
Lupta pentru motivatie
Va expun un caz real. Faimosul autor de bestsellere in domeniul dezvoltarii personale, Brian Tracy, a ajuns intr-un punct al carierei sa se intrebe de ce cartile, programele si seminarele lui nu ajuta pe toata lumea, ci doar un procentaj relativ mic al consumatorilor. La nivel intuitiv, el ar fi avut cateva raspunsuri…dar a preferat sa faca un studiu amplu, care sa releve cat mai clar ce se petrece.
Stiti probabil ca exista pe rafturile librariilor mult mai multe carti despre „cum sa devii milionar” decat milionari, spre exemplu. Povestea cu rata de succes a literaturii self-help e lunga, complexa si plina de controverse. O sa vorbim pe larg despre ea, dar nu acum. Explicatii sunt destule, de la marketing bazat pe promisiuni neverosimile („imbunatateste-ti viata in 7 zile”) la materiale slabe, scrise de oameni care habar n-au ce zic. Sa revenim acum la studiul lui Tracy.
Printre rezultatele mai mult sau mai putin previzibile scoase la iveala de studiu, s-a strecurat si unul foarte, foarte interesant. E vorba despre un „sindrom” care tinde sa apara adeseori la participantii la programele lui – chiar la unii dintre cei mai performanti, care faceau salturi uriase in timpul cursului. Oamenii respectivi se umpleau de motivatie, energie, de idei si planuri concrete pe care sa le inceapa imediat, si erau gata sa mute muntii din loc! Apoi, la cateva saptamani dupa ce plecau de la curs si se intorceau printre ai lor, incepeau sa se dezumfle treptat, treptat, ajungand ca un balon flescait, uitat pe tavanul unui restaurant dupa o nunta sau un botez.
Cum se intampla asta? Ei bine, mediul in care statusera in timpul cursului era unul aparte, extrem de stimulant. Acolo erai inconjurat de oameni cu aspiratii similare, care debordau de energie, entuziasm, optimism, bunavointa, cu un spirit pragmatic si o consecventa de fier. In plus, toti mergeau inspre un scop comun si se incurajau si ajutau unul pe altul in timpul procesului. Era paradisul dezvoltarii personale.
Ei, cand se intorceau acasa, treceau fix in extrema cealalta, dand peste ceea ce avusesera toata viata: rude, colegi si prieteni superficiali, negativisti, crispati, speriati de probleme, zero spirit pragmatic, se barfeau, isi plangeau pe umar unul altuia…plini de obiceiuri proaste si idei fixe.
Daca la curs motivatia le venea din toate partile si aproape ca ii coplesea, acasa aveau sa se lupte cu dintii si cu unghiile sa-si mentina nivelul la cote ridicate. Iar unii dintre ei pierdeau batalia dupa cateva saptamani.
Puteti sa-mi spuneti ca am opinii extreme, dar consider ca mediocritatea e o boala grea si incredibil de contagioasa. Daca pentru a te imbolnavi de gripa e uneori suficient sa stranute unul langa tine in tramvai, pentru a te (re-)imbolnavi de mediocritate e suficient sa crezi in niste vorbe sau sfaturi proaste, sau sa privesti in jur si sa iei exemplu de la cine nu trebuie. Atitudinile sunt contagioase. Din cauza asta, sunt de parere ca trebuie sa ne vaccinam si sa ne intarim sistemul imunitar. Mai mult, e o idee buna sa ne tinem departe de zonele „in carantina”.
Iar partea urata a povestii nu s-a terminat. Dincolo de faptul ca primesti zero stimulare, mai primesti si suturi in fund si rasete in nas. Cand oamenii se intorceau bucurosi acasa si le povesteau cu entuziasm prietenilor ce planuri de afaceri au, ce teluri si visuri au de atins si asa mai departe, se loveau de comentarii de genul: “Fugi ma de-aici…“/ “Esti prea visator…nu te vad eu pe tine facand asta.” / “Nu e genul tau…nu mai bine iti vezi tu de treaba ta?” sau „Ai grija ca e riscant rau…si te cam vad cum o sa plangi cand o dai in bara”. Daca astfel de replici vin de la oameni la care tii mult, pe care-i respecti si a caror parere conteaza pentru tine, ele pot fi extrem de distructive. Depinde cum esti pregatit sa le iei.
De ce se intampla lucrurile astea urate?
Sunt mai multe motive, nici eu nu le stiu pe toate. Ideea e ca mediocritatea pare foarte confortabila si ai mereu sentimentul ca e mai bine sa stai in ea. De-aia oamenii se sperie cand aud ca tu vrei sa iesi si sa-ti asumi riscuri si sa-ti pui in pericol confortul. Asa ca, „pentru binele tau”, ei te sfatuiesc sa ramai unde esti.
Al doilea motiv e faptul ca oamenii sunt foarte competitivi de felul lor. Da, chiar si cei mediocri! Astfel, au prostul obicei sa se uite peste gard la capra vecinului si sa se compare in fiecare zi cu cei din jur. Iar pentru ca e mult mai greu sa se alinieze cu tine, prefera sa te traga in jos, sa te convinga sa te mentii la nivelul lor, ca sa nu se mai deranjeze ei sa urce. Ionut Ciurea explica foarte frumos fenomenul asta intr-un articol pe care vi-l recomand.
Asadar, anturajul te poate stimula sau te poate trage in jos. Depinde „cu cine te insotesti” si cum te raportezi la ei.
Ce e de facut?
Solutia #1: Fa un pic de curatenie
Ai prieteni care nu te respecta si pe care nici tu nu-i respecti, care te barfesc si cu care nu te intelegi mai deloc? Am o intrebare: de ce mai stai langa ei?! Doar din obisnuinta? E bine sa te intrebi serios daca are vreun rost sa continui o relatie de tipul lose-lose, adica in care ambele pierti au numai de pierdut.
La fel cum iti mai faci din cand in cand curatenie in lista de Messenger si agenda de la telefon, fa-ti curatenie si in viata de zi cu zi! E bine sa-i mai lasi pe unii sa-si vada de vietile lor, iar tu sa-ti faci incet-incet prieteni noi, cu un IQ mai mare ca tine si cu realizari de doua ori mai multe – o sa simti atunci diferenta!
Eu stiu ca-i de 1000 de ori mai usor sa zici decat sa faci asta – dar nu imposibil. In primul rand, e greu sa te desparti de oameni, in al doilea rand nu-i usor sa ii gasesti pe cei noi, de calitate superioara.
Cand „facem curatenie” nu trebuie neaparat sa alegem excluderea totala a indivizilor. Desi excluderea totala e o solutie radicala si probabil da roade pe ici si pe colo, e bine sa…rarim intalnirile cu cei pe care nu-i mai agreem asa de mult si sa ne intalnim din ce in ce mai des cu ceilalti. Din nou, in teorie e mai usor decat in practica. Si ce daca?
Pe cine evitam?
O doamna zicea intr-un articol sa evitam doua categorii de oameni: loser-ii (pierde-vara) si “vampirii emotionali“. Loserii sunt cei care daca mor maine nu lasa nimic pe pamant, iar la categoria „vampirii emotionali” intra cei care te iau peste picior, te critica mai mult decat meriti, iti saboteaza visele si aspiratiile, dar si cei care vin la tine doar ca sa se planga.
Larry Winget (autorul cartii Shut Up, Stop Whining and Get a Life!) zicea sa stai alaturi de oameni care te stimuleaza si te imping de la spate (direct sau indirect), nu oameni care te respecta si se uita de jos la tine.
Nu e o idee buna sa fii cel mai bun din grupul tau. E foarte important termenul de comparatie despre care vorbeam mai devreme. E un proverb (frantuzesc?): „in tara orbilor, chiorii sunt regi”. Am nenumarati prieteni carora le place sa stea printre prosti ca sa se simta ei mai destepti. Nu-i foarte stimulant sa stai printre oameni slabi. Tin minte ce povestea un afacerist american: „Cand toti prietenii mei traiau din salarii mici iar eu faceam 100.000 de dolari pe an, ma simteam regele lumii. Cand am inceput sa ma invart printre milionari, ma simteam ca ultimul om. Asa ca am hotarat sa invat de la ei si sa ma aliniez la noile standarde.”
Unde gasesc prieteni noi?
Ce bine c-ai intrebat! Si ce bine ca traim in era urbanizarii, comunicatiilor si mai ales a internetului. Exista grupuri, exista www, si exista zeci de evenimente care se petrec saptamanal in orasele mari. Pentru intelectuali, exista cafenele literare, targuri de carti si conferinte. Pentru afaceristi, exista sesiuni de training, intruniri pe diverse teme si site-uri tematice. Iar oamenii sunt mai sociabili decat crede lumea. Daca ai ce sa le oferi oamenilor si te afli pe fix aceeasi lungime de unda cu ei, e usor sa socializezi.
A doua idee e sa ne folosim prietenii pe care ii avem deja, pentru a ne extinde reteaua intr-o anumita directie. Ai un prieten care are succesul la care tu aspiri? Super. Cunoaste-i si prietenii! Ai sa vezi ce repede se leaga lucrurile intre oameni care gandesc la fel si merg in aceeasi directie.
Solutia #2: Dezvolta-ti imunitate
Si eu si tu avem prieteni la care nu putem sa renuntam. Uneori, avem alte tipuri de beneficii din partea lor, sau pur si simplu tinem la ei. Poate ca nu ne motiveaza, si poate se intampla chiar sa ne denigreze cateodata. Dar tinem la ei. Cu familia e aceeasi poveste…nu poti sa-i renegi si oricum e impotriva firii sa te indepartezi de ei. In plus, ei iti vor binele, chiar si cand iti spun sa stai in banca ta si sa nu te mai „dezvolti” atata.
Ce e de facut cu cei descrisi mai sus? Nu e nimic de facut cu ei, in principiu. Ii lasi asa cum sunt si ii apreciezi pentru ceea ce sunt. Continua sa te bucuri de latura buna a lor, si n-ai decat sa-i tii aproape. Schimbarea trebuie facuta la tine. Tu trebuie sa-ti dezvolti imunitate si sa te obisnuiesti cu micile prostioare colaterale. Nu le mai lua in seama rautatile, sau chiar foloseste-le in avantajul tau!
Glenn Blake spunea in filmul Pass It On: „Daca vrei sa ma provoci, daca vrei sa ma umpli de motivatie si energie…spune-mi ca nu sunt in stare sa fac vreunul dintre lucrurile pe care mi le-am propus.”. Sincer, si eu am inceput sa adopt o filozofie similara. Ador provocarile si invat treptat sa transform criticile si scepticismul altora in resurse utile pentru mine.
O mentiune: NU incerca sa schimbi oamenii! Mi se pare o prostie sa incerci sa „reinventezi” un om. Oamenii se schimba doar daca vor ei, nu daca vrei tu. Tot la Ionut va trimit, el a scris ceva cu care eu sunt in asentiment.
Concluzie?
Ia-ti cateva minute din timp si reflecta la problema prietenilor. Esti multumit(a)? Perfect. Esti nemultumit(a)? Vezi ce e de facut.
Mult succes!
Acorda o nota articolului:
(43 votes, average: 4.74 out of 5)
Loading ...Categorii: Cariera/Succes, Motivational 15 Comments »
« 4 sfaturi (de bun simt) pentru rezolvarea problemelor | Home | Destinatia? »
Loading ...
Reversul monedei – prieteniile legate pe criteriile carierei/scopului comun au viata scurta.
La obiect sfatul sa renunti la prietenii care te demotiveaza dar ce faci cu familia? Ce faci cu sotul/sotia? Divortezi? Ce faci cu tatal care a tras targa 8 ore pe zi la serviciu si care nu si-a dat niciodata demisia s-o apuce pev cont propriu? Ce faci cu fratele/sora care e medic sau avocat si care iti spune ca nu exista stare sociala mai inalta pe lume? Trebuie sa le intorci spatele tuturor? Unde iti vei face Craciunul dar Sarbatorile de Paste?! Si asa se intareste spiritul duplicitar. Acasa trebuie sa ne punem dopuri in urechi si sa jucam rolul looserului comun iar cand iesim pe usa trebuie sa gandim ca Jack Welch in ” Straight from the gut”… Si totusi Jack predica sa nu renuntam in nici o clipa din viata noastra sa fim noi insine, o singura persoana. In mod cert asa se face diferenta -focalizand pe a fi complet neduplicitari, racind relatiile cu familia, schimband sotia sau ramanand cu cercul restrans al celor care ne seamana, cu cei care aleg integritatea si ” milioanili” in locul duplicitatii si berilor Bergenbier cu prietenii care stiu ei mai bine de ce.
Stii ce am patit eu? Am prins o persoana in genul celei pe care o descrii tu (un fel de portret al idealului la care vreu eu sa ajung) si am ajuns sa devin foarte frustrata. Nu inteleg o treaba: De ce a avut un rezultat opus celui scontat, adica un complex de inferioritate in locului motivarii?
Felix, in anumite perioade din viata se intampla si asa… De ce? Raspunsul e la tine! Sper sa il gasesti sau sa fi ajutata sa-l gasesti.
Succes!
@Felix: Intai sa reformulez ce-ai zis, ca sa fiu sigur c-am inteles bine. Deci tu ai intalnit un om la nivelul caruia voiai sa ajungi, si in loc sa te simti stimulata te-ai simtit complexata.
Chestia asta cu complexele de inferioritate tine foarte mult de imaginea ta de sine, in raport cu imaginea celui fata de care te simti complexata. E vorba de raportul dintre cele doua “imagini” sau perceptii (eu vs. el). Un om cu un self-esteem cat casa si un ego umflat cu pompa nu va avea niciodata o problema de genul asta, indiferent langa cine se afla (vezi Gigi Becali pus fata in fata cu nush ce critic literar la Realitatea – il durea la basca. Sunt unii pe care poti sa-i pui langa oameni de orice rang si statut, ca nu vor avea niciodata nici un stress).
Acuma, poate ca un pic de complex de inferioritate n-o fi chiar atat de grav…e doar un semn al faptului ca suntem conditionati sa ne comparam incontinuu cu cei din jurul nostru…asta e. Ideea e sa nu ajunga sa te afecteze prea tare.
Eu, personal, am o admiratie fata de oamenii cu realizari mai multe ca ale mele si nu ma gandesc niciodata “aoleu, eu poate n-o sa ajung niciodata la fel de bun ca el/ea”. E destul de distructiv gandul asta, daca stai sa te ganesti
. Eu zic mai degraba “Wow, ce tare-i omul! Hai sa vedem ce am de invatat de la el.”… Om fiind, oi avea si eu “issues” cu ego-ul si imaginea de sine, dar nu asa importante…si oricum nu le las sa ma saboteze. Asa ca ma simt super bine printre oameni de calibru mare.
Foarte frumos articolul.
Ma motivat in plus sa fac ceea ce trebuie facut pentru a ajunge unde vreau. Mersi
Felicitari pt articol!
De-a lungul timpului, intelepciunea populara a adunat idei foarte valoroase.
Interesant este faptul ca … desi unele “ziceri” sunt vechi de sute de ani .. sunt inca de mare actualitate.
De ce? Pentru ca reprezinta adevaruri general valabile.
“Spune-mi cu cine te-nsotesti ca sa-ti spun cine esti”, adica ai grija in ce anturaj te bagi, eu am reformulat-o astfel:
“Pentru succes, alege-ti prieteneii cu grija”
Stiu ca devenim parte a ceea ce ne inconjoara si se pare ca multi altii sunt de acord.
Felicitari pentru articol! Super motivational.
Da, suntem produsul mediului in care traim.
Hm…m-as insoti aici!
De unde stiu ca e grupul de referinta care mi se potriveste cel mai bine? Daca eu am alta culoare, sa zicem a mediocritatii, veti aplica solutia 1 si/sau 2?
“nu incerca sa schimbi oamenii?” – poate unii au doar un val pe ochi si nu vad calea pe care s-o apuce.Si-atunci ce faci? Ii lasi asa sa orbecaie pana cand se vor lovi atat de tare cat sa le risipeasca ceata in care se aflau?
Dar sufletul? Cu el cum ramane? Cum se aduna dupa ce l-ai facut tandari?
@dansand pe vulcani: Din tot comentariul de mai sus as vrea, daca se poate, sa dezvoltam putin ideea “sufletului facut tandari”. Dincolo de dramatismul, patetismul si fatalismul expresiei, mi-ar placea sa stiu la ce ne referim.
Departe de mine dorinta de a folosi expresii patetice, etc…imi pare rau ca suna asa.
Cand faci schimbari majore,cum ar fi sa-ti selectezi prietenii sau cum spunea Hrisant mai sus, nu esti ajutat motivational de nimeni din cei apropiati tie, de cele mai multe ori esti afectat sufleteste.
Nu poti trece impasibil – sau poate nu pot eu, indiferent cat de puternica este motivatia.Sigur ca te vaccinezi cu situatia respectiva astfel incat la o imprejurare similara sa fii cat mai imun, dar cand vorbesti de cei dragi tie spune-mi cum “n-ai decat sa-i tii aproape” cand eu ma schimb si ei nu te mai accepta in noua “infatisare”?
O carte cu care sa incepi LUPTA pentru motivatie ne poti recomanda?
@cosima: La aperitiv, as recomanda cartea lui Tony Robbins, “Awaken The Giant Within“. In romaneste au tradus-o cu “Descopera forta din tine“.
Intr-un anume context aproape ca nu conteaza cu cine te “insotesti”!Viata iti va pune mereu in fata situatii neprevazute fara sa-ti ofere posibilitatea sa alegi.Esti TU si LUMEA asupra careia nu vei avea niciodata control.In acest context nu ai decat sa urmezi zicala “Cainii latra ursul merge”.Si totusi nici asta nu e suficient pentru ca daca vrei sa si ajungi acolo unde vrei sa mergi trebuie sa stii doua lucruri :
1 – Capacitatea de a imagina ,imaginatia ,este o putere ,o energie.Cand visezi ceva dinamizezi aceasta energie si ea tinde sa materializeze dorinta ta pe filiera : dorinta ,gand,cuvant,concretizare in plan fizic.
Cat timp energia ramane concentrata totul este in regula dar, in cazul in care ,fiind inca departe de concretizarea in plan fizic, te “scapi ” si incepi sa verbalizezi ,sa impartasesti visul tau celorlalti energia se disipa in subconstientul colectiv si sansele de realizare scad dramatic.E cam acelasi lucru cu pierderea motivatiei si increderii dar explicat din alt punct de vedere si cu alte elemente.Deci, sa nu vorbim cu nimeni despre visele noastre pana cand acestea nu sunt aproape de realizare pentru ca ” hotii de vise ” stau mereu la panda.
2- Se pune problema empatiei,a rezonantei cu ceilalti.Nu intotdeauna ai posibilitatea sa alegi persoanele sau grupurile cu care intri in contact.Viata nu te va impinge intotdeauna catre cei cu care ai puncte de vedere comune ,cu care esti pe aceiasi frecventa de vibratie,cu care rezonezi.Ai in fata pe cineva care e chitit sa te demoleze ,un “vampir emotional”,sau esti in interiorul unui grup care nu te accepta si nu a fost alegerea ta si nici nu poti sa pleci de acolo.
Ce faci ?
Trebuie sa aduci la armonie sistemele care vibreaza pe frecvente diferite ,sau ,cu alte cuvinte, sa transmiti subconstient ca nu ai nimic de impartit cu nimeni ,ca viata e prea frumoasa si frumusetea ei sporeste cand pasim impreuna sau…ma rog ..lucruri de genul asta .Sunt foarte putini oameni care ajung la informatii despre cum se face asa ceva si ,inca si mai putini cei care detin aceasta stiinta si arta a carei descriere s-a pierdut intr-o oarecare masura de-a lungul timpurilor.
A invata sa “urci” ,si sa-i tragi si pe ceilalti dupa tine “pana pe taramul unde orice urma de indoiala si incrancenare se topeste ca prin farmec ” e ceva pentru care merita cu adevarat sa traiesti!
Cedeti in visele voastre,felicitati-va zilnic si iubiti-va asa cum sunteti !
PS. Mi-a placut asa de mult expresia ” DANSAND PE VULCANI”…E totala si chiar daca ,poate,omul care a asternut-o pe hartie nu a inteles inca, eu stiu ca sufletul lui a decis deja sa “urce”.Da frate,vrei nu vrei ,vei dansa pe vulcani si chiar daca ,uneori, poate o sa te doara in interiorul tau nu va exista nici un fel de suferinta si nimic nu te va putea dobora atata timp cat vei fi hotarat sa dansezi cu orice pret !
Te salut Petre.De cele mai multe ori atitudinea de a evita anumite situatii sau persoane si de a alege persoane sau situatii care crezi ca sunt mai potrivite cu intentiile tale de viata nu e tocmai fericita.Asa apar ” dezaxatii” care ocupa cate un post in care se potrivesc ” ca nuca -n perete “!Si asta probabil ca este si motivul pentru care o mare parte dintre noi umblam buimaci si speriati prin lume fara sa ne putem incadra nicicum in peisaj.Sigur ca a face alegeri e ideal daca vrei idealul,idealul suprem ca om in omenire ,daca ti-ai descoperit vocatia ,dar cati intrezaresc ,macar ,asa ceva ?
A refuza ceea ce viata iti trimite este un mod de a forta lucrurile si e chiar si o chestie de politete.De ce sa refuz ceva daca mi-se ofera ?
Sigur ca exista si posibilitatea de a spune “NU’dar trebuie sa-l spui in mod constient,sa ai deja deprinderea ” de a impinge lucrurile inainte cu blandete ” altfel pe undeva se blocheaza cate ceva si ajungi in impas .Esti trimis inapoi si pus iarasi si iarasi in fata acelorasi oameni si evenimente pana cand inveti ceea ce trebuia sa inveti.Orice refuz fata de viata doar de dragul unei idei fara fundament spiritual profund seamana cu intentia de a sari peste etapele unui proces lung si laborios pentru a ajunge mai repede la produsul finit.Viata te declaseaza fara drept de apel.Probabil ca asta e si mecanismul de aparitie al esecului,sau cel putin o parte din el.
Poti sa ceri altceva de la viata si sa faci alegeri dar asta presupune sa ai un “cont solid” in spatele tau sau sa fii pregatit sa platesti dobanzi usturatoare.Cine se poate inhama la asa ceva cand chestia asta inseamna, de fapt , nici mai mult nici mai putin decat a-ti depasi destinul sau karma,sau…cum vrei sa-i spui.Ca sa vezi cat de predispus sunt la presupuneri,si nu numai,am sa merg pana acolo cu presupunerile incat presupun ca tu esti in masura sa faci lucrul asta .Chiar iti doresc succes si sunt incantat.Ce te faci insa cu ceilalti ?
Spunele sa mearga catinel, sa se tina aproape de cinste ,de atentie ,de responsabilitate,de bunatate si blandete,de gingasie,de incredere ,de speranta ,de avant si entuziasm,si sa lase …,Doamne iarta-ma ,bazaconiile ,ca sa nu te trezesti mai tarziu ca nu poti sa-i “tragi” pe toti dupa tine ,ca esti nevoit sa-i lasi balta fara nici o explicatie si ca-ti crapa obrazul de rusine !
Sa nu te superi pe mine si sa nu te descurajezi .Eu sunt de partea ta .Te simt si stiu ce vrei sa faci cu adevarat dar trebuie sa ma crezi pe cuvant ca asa ceva nu are sorti de izbanda daca nu reusesti
sa canalizezi energiile pe care le starnesti in directia unor principii de viata sanatoase.
In urma cu mai multi ani am avut un fel de sclipire in care mi-am dat seama ca adevaratele puteri subtile ale omului ,adevaratele energii creatoare ,nu sunt Chakrele ,Kundalini si celelalte despre care se vorbeste ci altele mult mai subtile pe care tot mai putini suntem in stare sa le decelam si inca si mai putini sa lucram cu ele :speranta ,cinste ,incredere ,atentie…
Sa ma anunti cand esti hotarat sa lucrezi cu adevarat cu aceste energii ,sa le insufletesti in fiecare dintre cei care vin in contact cu tine ,si eu o sa pun o vorba buna ,acolo Sus ,pentru tine ,ca sa-ti ofere “conditii de creditare cat mai generoase” si sa-ti asigure succesul!
Te imbratisez !