Patul tau de moarte
Suntem in luna ianuarie, luna pe care sunt sigur ca multi au inceput-o facandu-si planurile pentru noul an, sau macar gandindu-se ori visand la cateva lucruri care ar dori sa li se intample in 2009.
Fie vorba intre noi, nu numai luna ianuarie e un moment potrivit pentru asa ceva, si multi stiu asta (cel putin in teorie).
In orice caz, mi se pare un moment propice sa vin si sa va fac o propunere, daca nu cumva chiar o provocare: ce-ar fi daca pentru cateva momente ne-am largi putin orizonturile…si am lua o viziune de ansamblu a intregii vieti pe care o mai avem de trait?
Atat de mult? O viata intreaga? “Dar eu nu stiu ce fac maine”, vor spune multi. Nu e vorba de o planificare rigida, ci mai degraba de o reflexie generala. De azi si pana la moartea ta mai sunt cateva decenii, sau mai putin – dupa cazul fiecaruia…
E foarte bine sa-ti planifici zilele, saptamanile si anii – DAR e la fel de bine ca din cand in cand sa dai “zoom out” si sa incerci sa ai o privire de ansamblu, asupra “intregului”.
Stiti cum intreaba unii: “Ce vrei tu de la viata?”. Nu e o intrebare rea! Unde vrei sa ajungi? Ce vrei sa faci pe lumea asta? Cam de ce simti ca te afli aici? Ai vreo idee … cam care ar pute fi “misiunea” ta? Ce vrei sa lasi in urma? Si asa mai departe… E o serie de interbari pe care cred ca toata lumea ar trebui sa si le puna la un moment dat.
E clar ca nu-i simplu. Si ca sa iti poti contura raspunsurile la intrebarile astea, te poti ajuta de una sau mai multe dintre metodele urmatoare:
Vizualizeaza-ti patul de moarte
Am intalnit metoda asta la Steve Chandler – este prima dintre cele 100 de idei pe care le insiruie in cartea lui, 100 de cai spre autodezvoltare. El povesteste cum o psihoterapeuta l-a supus unui exercitiu de o intensitate emotionala incredibila. L-a rugat sa se intinda pe canapea, sa inchida ochii…si sa-si inchipuie ca se afla pe patul de moarte! Apoi sa-i cheme pe oamenii care au fost importanti in viata lui, unul cate unul, ca sa le spuna ce are de spus…si sa-si ia la revedere de la ei. Macabru de-a dreptul, veti zice.
Ei bine, da. Dar cand te transpui in acel moment, parca se face un mic declic in mintea si in sufletul tau. In cazul lui Chandler, s-a petrecut cam asa:
“Pe masura ce vorbeam cu fiecare dintre ei…simteam din ce in ce mai mult un nod in gat…si cum vocea incepe sa-mi tremure. Ochii mi se umplusera de lacrimi. Era un incredibil sentiment de pierdere. Nu plangeam pentru viata pe care o lasam in urma, ci pentru dragostea pe care o pierdeam. [...] In timpul exercitiului mi-am dat cu adevarat seama cate lucruri imi lipsisera atat de mult din viata.[...]Nu cred mai plansesem niciodata atat de rau in viata mea.[...] Incepand cu acea zi, am jurat ca nu voi mai lasa nimic la voia intamplarii. Am hotarat sa traiesc ca si cum moartea putea veni in orice moment.”
Daca aveti curajul si dispozitia necesara, rezerva-ti-va cateva momente de liniste la un moment dat si faceti si voi exercitiul… Oare la ce concluzii o sa ajungeti?
Anuntul din ziar
In exact aceeasi maniera ca Steve Chandler, Tony Alessandra vine cu alta propunere: scrie-ti propriul “orbituary” (engl.), adica acel anunt care se publica in ziare la moartea cuiva. Ce au de spus ceilalti despre tine, in cateva cuvinte?
Iar daca vrei sa dezvolti subiectul, atunci alti autori propun sa-ti imaginezi speech-ul care se va tine la inmormantarea ta. E drept ca la noi, in Romania, rareori se tin cuvantari la inmormantarea cuiva. Dar exercitiul tot poate fi facut fara probleme, e doar o chestiune de imaginatie.
Si inca n-am terminat cu exercitiile. Daca tot am inceput sa vorbim de moarte, haideti sa va prezint si cel mai interesant exercitiu pe care l-am facut eu vreodata.
Numaratoarea inversa
FAZA 1: Imagineaza-ti ca mai ai 1 an pana la moarte.
Cum s-ar zice, daca astazi e 22 ianuarie 2009, anul viitor, pe 22 ianuarie 2010 va fi ultima ta zi pe pamant!
Doctorul ti-a spus ca doar atat mai ai de trait. Dar un magician a venit in vizita si ti-a spus ca vei avea oricati bani vrei si sanatatea ta va fi la parametri normali de-a lungul anului astuia.
Intrebarea e: Ce vrei sa faci cu timpul asta? Cum vrei sa-l folosesti?
Ia o coala alba de hartie si scrie-ti ideile. Ai 10 minute. Dupa ce ai terminat, trage o linie si treci la faza urmatoare.
FAZA a 2-a: Mai ai o luna
Acum datele problemele se schimba. E 22 ianuarie, mai ai de trait pana pe 22 februarie. Doar 30 de zile! Ce ai de gand sa faci in timpul asta? Rescrie-ti planul ca si cum ai mai avea doar 30 de zile de trait. Ai inca 5-10 minute pentru asta.
FAZA a 3-a: Mai ai doar o zi
Ei bine, da. 24 de ore sunt tot timpul care ti-a mai ramas acum. Numaratoarea inversa a pornit. Ia din nou foaia, si scrie ce ai vrea sa faci in ultimele cateva ore pe care le mai ai.
Concluzie?Oamenilor le vine foarte greu sa se gandeasca la intreaga lor viata in avans. Din acest motiv, ceea ce putem sa facem este sa apelam la mici trucuri, cum ar fi cele de mai sus: “privirea aruncata inapoi” (dinspre sfarsit inspre inceput) sau “comprimarea timpului” (de la cateva decenii la doar o luna/zi).
Multi dintre noi spun ca “mai e timp” si amana la nesfarsit sa se gandeasca la ce e cu adevarat important. De multe ori, cand traiesti de la o zi la alta, ti se intampla sa te pierzi in detalii. Insa puterea exercitiului astuia consta in faptul ca iti comprima perspectiva. Pentru ca toti suntem obisnuiti sa planificam lucrurile pe maxim un an. 
Exercitiile astea te forteaza sa filtrezi lucrurile si te obliga sa te gandesti la ceea ce e cu adevarat important – si sa lasi deoparte tot balastul de zi cu zi. Asta e motivul pentru care ti se spune in exercitiul al 3-lea ca poti avea oricati bani vrei! Dincolo de fantezii materialiste meschine legate de masini cu vopsea metalizata, case si laptopuri, dincolo de vacante si cumparaturi la Viena mai e ceva. Exista, in mod sigur, ceva care este cu mult mai important in viata. Ce este acel ceva pentru tine? Cand vei raspunde, vei face, fara doar si poate, apel la ierarhia valorilor tale si vei reusi sa treci dincolo de confuzia dintre scop si mijloace.
Tragand linie, tot ce ramane de spus e atat: marele merit si marele paradox al confruntarii imaginare cu moartea este ca e posibil ca apoi sa simti ca te-ai nascut din nou. Daca ati luat in serios exercitiile, sunt sigur ca veti descoperi destule lucruri interesante, la care poate ca nici nu va gandiserati pana acum!
Acorda o nota articolului:
(73 votes, average: 4.70 out of 5)
Loading ...Categorii: Cariera/Succes, Motivational 10 Comments »
« Cele 6 principii fundamentale ale persuasiunii | Home | Cine dicteaza cum iti traiesti viata? »
Loading ...
Buna, ma bucur sa vad ca ati inceput sa scrieti pe blog(mai ales ca incep sesiunea si in momente de stres mai prinde bine cateun articol:D ). E un subiect destul de interesant; sunt de parere ca intrebarile de genul “care e misiunea in viata?”, “de ce suntem aici?” au importanta primordiala, fiecare persoana ar trebui sa se gandeasca profund la aceste intrebari. In mare cred ca sugerati sa aflam ce e mai important in ciclul vietii, si sa urmam un plan spre a cauta sa indeplinim acele scopuri.
Planul ar trebui sa fie unul pe termen lung(scopul final, principal), mediu(care sunt pasii spre a ajunge la obiectiv) si scurt-ce trebuie sa fac in zilele urmatoare pt a contribui cu ceva la planul principal.
Imi aduc aminte cu drag vorba prof. de Franceza din liceu(cred ca jumatate din ora ne invata despre viata si restul franceza:) : “Viata se poate asemana cu un borcan mai mare pe care la nastere incepem sa il umplem. Cand ajunge la varf s-a terminat si viata. Important este cu ce il umplem si anume, daca il umplem cu nisip nu vom vedea ca am trait viata la max-nisipul simbolizeaza lucrurile marunte, de zi cu zi, care le vedem intotdeauna. Insa daca realizam ceva mai mare, mai punem cate o piatra, aceasta iasa in evidenta fata de lucrurile mici si vom avea o multumire sufleteasca mai profunda, mai intensa.”
Va doresc ca in noul an sa puneti “la borcan” obiecte “voluminoase” care sa va influenteze in mod placut, atat material cat si sufletesc!
Salut,
Am o mica rugaminte, daca vreti sa raspundeti la un mic chestionar despre profilul identitar al blogerilor
http://89.44.156.94/
E pentru lucrarea de licenta. Puteti sa il dati si mai departe.
Merci mult si sa fiti iubiti!
Am asteptat un an pt 3 articole dintre care unul este : “Am revenit!”
Cititorii fideli asteapta…
Haha. Mai am 2 pe tzeava.
Dar ziceam sa nu le public inca, sa nu facem supradoza, dupa atata sevraj…
Pe mine m-a lasat cu totul rece. E grav ?
Nu, nicidecum. Now enjoy the rest of your life.
Mircea….inseamna ca nu ai iesit inca din stare daca esti rece
Hei am citit si eu cartea lui Chandler – super tari sfaturile lui. Daca am aplica macar jumatate din ceea ce el propune …
Cat timp a fost on site-ul l-am urmarit cu atentie. Si e informatie foarte utila aici. Plus ca e foarte bine organizat.
Ar fi super daca ai reincepe sa scrii Petre. Cred ca multi ar fi de acord cu mine
Succes!
intre timp ori ati murit voi ori va murit motivatia…