Comments on: Legea Claritatii

By: Petre

Petre — Fri, 21 Sep 2007 18:06:19 +0000

“Credinte” e folosit in alt sens decat cel religios…e jargon de self-development junkies . O sa scriu articolul si-am sa-l explic cum pot mai bine.

By: been there done that

been there done that — Fri, 21 Sep 2007 13:44:05 +0000

pai cum ai ajuns la “credinte”? nu inteleg..(cred ca am un comportament stereotipic care ma da de gol, nu? )..
iar prin “temerile mele” ma refeream la faptul ca nu o sa ajung sa ating standardele pe care mi le impun prima data eu, si frustrarile inerente care apart apoi.
ps: ati vazut reclama aia la ejobs.ro ?(seful imbracat in mireasa, care il pune pe angajat sa ii faca un masaj la picioare) so funny!!!…morala: “frate e un job nu o casnicie” )

By: Andra

Andra — Fri, 21 Sep 2007 12:39:20 +0000

Probabil ca asta e si una dintre marele probleme in societatea actuala. Educatia comunista.. a invatat oamenii [ si spun asta din experienta cu parintii mei] sa privesca lucrurile pe termen scurt si mediu, cu o oarecare teama fata de planurile de termen lung. Neincrederea, incertitudinea fata de ziua de maine, fac oamenii sa inceteze sa mai gandeasca maret, cand de fapt asta este esential in atingerea scopurilor [asa cum prezentai si tu in articol].

By: Petre

Petre — Thu, 20 Sep 2007 23:54:10 +0000

@been there done that: imi suna foarte familiar comentariul tau. Abia astept sa ajung sa scriu un articol despre credinte – probabil in viitorul apropiat. Am sa ma gandesc la ce ai spus aici cand imi dezvolt argumentul. Pana atunci, daca vrei sa stam de vorba in paralel despre temerile tale…cu cea mai mare placere!

By: been there done that

been there done that — Thu, 20 Sep 2007 19:54:41 +0000

totul e clar pina cand studiezi atent problema. cand incepi sa o studiezi ajungi sa vezi ca nu are nici o iesire )

By: been there done that

been there done that — Thu, 20 Sep 2007 19:52:53 +0000

in ceea ce priveste “orientarea in viata” am sa spun sincer si cu mana pe inima: “i suck at it!” si (asta ca sa iti raspund la ultimul paragraf al articolului tau)am sa dau vina pe economia asta nenorocita – de tranzitie – a Romaniei.
in ceea ce priveste stabilirea standardelor inalte am sa spun cu durere, again!!! ca am ajuns in situatia penibila de a nu imi mai impune nimic(nici un standard) pentru ca…mi-e teama! ca nu o sa le ating si atunci o sa ajung sa constientizez starea mea deplorabila… ceva de genu’ mai bine prost da sa nu o stiu.
ii admir foarte mult pe oamenii care stiu ce vor si de ce.
si din nefericire orice carte as citi si orice blog, nu pare sa ma ajute. imi intra pe o ureche, pe ochi si imi iese pe toate celelalte orificii.