Invata sa cazi (1): Da-te cu capul de pragul de sus
Ai probleme? Ai avut esecuri multe in viata? Ti-e frica de ele? Te cuprinde teama cand te gandesti la ce-ti rezerva viitorul?
Am o veste pentru tine: viitorul ti-a pregatit probleme si esecuri destule – ele vor veni, fie ca le prevezi sau nu, fie ca le doresti sau nu. Stiu ca-ti vine greu sa crezi, dar si oamenilor fericiti si celor nefericiti li se intampla destule de-a lungul vietii. Adevarata diferenta o va face felul in care fiecare se raporteaza la ele. Cand dai de necaz, tot ce conteaza e cum gandesti si cum actionezi. Aici, atitudinea este probabil singurul lucru care face diferenta intre prostime si oamenii de succes.
Am discutat in trecut despre victimizare si responsabilitate, astazi discutam despre ceva si mai interesant…
Moartea initiativei: „Nu gresi!”
Exista doua modele de educatie: educarea prin punitie (=pedeapsa) si educarea prin incurajare si recompensare. Primul model presupune penalizarea greselilor, pe cand cel de-al doilea rasplatirea reusitelor.
Parintii, sistemul de invatamant, armata si cei din sectorul managerial le folosesc pe amandoua – dar pun mai mare accent pe unul dintre ele.
Parintele care-si educa copilul prin pedeapsa ii reproseaza tot timpul ceva, il cearta, il plesneste si-i spune mereu: „nu pune mana!” / „nu e voie” / „nu te murdari” / „iti dau bataie” si asa mai departe. Are obiceiul sa-l pedepseasca trimitandu-l camera lui, ii taie din portia de bani de buzunar si nu-l lasa sa iasa pe-afara sau sa stea la calculator. Educatia cu care copilul pleaca de acasa e bazata pe „nu e voie”, si pentru el „gresala = penalizare”.
La scoala, educatorii si profesorii care folosesc modelul punitiv ii cearta pe copii cand coloreaza in afara liniilor, le scad nota la purtare, le pun absente in catalog si le umplu extemporalele cu observatii scrise in cerneala rosie, semne de exclamare si asa mai departe. In Evul Mediu, dascalii aveau niste nuiele cu care-i plesneau pe copii cand greseau rugaciunea. Multe voci care critica sistemul de invatamant din ziua de azi spun ca n-am evoluat enorm de mult, orice-am vrea noi sa credem. Sistemul educational bazat pe punitie le omoara copiilor initiativa, le inhiba libertatea de opinie si creativitatea. De-aici formulari de tipul „mai bine stai in banca ta”. Nu vrei sa gresesti, ca sa nu te penalizeze doamna invatatoare.
Reversul monedei: incurajarea initiativei si recompensarea
Ati auzit de modelul „trial and error”? Este un model care incurajeaza initiativa si experimentarea repetata, pana la gasirea solutiei. Cu alte cuvinte, „da-i drumul, apuca-te de treaba, iar cand faci greseli invata din ele”. Invata sa cazi, pentru ca a cadea nu e neaparat un lucru rau.
A cadea de pe bicicleta face parte din procesul invatarii mersului pe bicicleta, nu?
Thomas Edison a inventat, printre altele, lumina electrica. Ridica ochii spre tavan, priveste becul si realizeaza ca lumina artificiala din casa fiecaruia dintre noi a fost facilitata de inventia lui. Probabil stiti ca lui Edison i-au trebuit ani buni pana a reusit sa obtina un bec functional – a trecut prin nu mai putin de 6.000 de experimente. Multa lume il considera la vremea aia un nebun cuprins de o obsesie maladiva…si toti ii spuneau: „Omule, de ce nu te potolesti daca ai dat-o in bara de atatea si atatea ori?”. Oamenii devenisera sceptici si trasesera deja concluzia ca nu se poate obtine lumina cu ajutorul electricitatii. Dar Edison stia mai bine. Cand inventia i-a reusit, el a declarat: „Nu am dat gres de 6.000 de ori, ci am reusit sa dovedesc cu succes ca toate celelalte 6,000 de solutii nu sunt bune pentru producerea luminii electrice.”
Un mare strateg militar a fost intrebat la un moment dat cum de reusea de fiecare data sa-si invinga oponentul. „Marea lui problema”, a spus el, „este ca el isi doreste mai mult sa nu piarda decat isi doreste sa invinga.”. Oamenii care se feresc cu orice pret de potentiale greseli sunt niste fricosi si niste prosti strategi.
Invata sa cazi!
Toata povestea de mai sus am expus-o ca sa va explic cum oamenii ajung sa fie lasi si sa se fereasca de initiative de teama sa nu greseasca – si cum cei de succes isi transforma esecurile in puncte forte.
„Intotdeauna am incercat sa transform orice dezastru intr-o ocazie”
– John D. Rockefeller
Asadar, care e remediul pentru modelul „nu gresi”?
Simplu! „Greseste!”. Da-ti voie sa gresesti. Accepta ideea ca e posibil sa cazi! Cand cazi, ridica-te si continua-ti drumul! Asuma-ti unele riscuri, nu fugi de ele! „Keep walking” spune un genial slogan publicitar.
Teama de vorbit in public
Un studiu a aratat cum frica de a vorbi in public ocupa un loc fruntas printre spaimele oamenilor – chiar inaintea fricii de moarte! Nu vrei sa vorbesti, de teama sa nu-i vezi pe cei din public dandu-si coate sau razand de tine. Jerry Seinfeld avea o gluma pe tema asta „Inchipuiti-va cum la o inmormantare, cel care trebuie sa tina un discurs se gandeste « O, Damne, mai bine eram in locul celui din cosciug ! » ”.
Absurd, nu?
Care-i remediul propus de specialisti? „Invata sa cazi!”. Incepi sa vorbesti in fata unor grupuri mici, eventual de prieteni/colegi. Apoi, vorbeste unor grupuri din ce in ce mai mari, obisnuieste-te cu ideea … si ia-ti treptat avant! Da-ti voie sa gresesti, experimenteaza si invata din greseli.
Teama de abordare a persoanelor
La barbatii singuri, o mare problema o reprezinta abordarea unei femei. Va garantez ca exista si in jurul vostru sute de barbati care par increzatori in diferite situatii, dar tremura din toate incheieturile cand vine vorba sa abordeze o tipa.
Remediul? Invata sa cazi! Am cunoscut un consilier in ale seductiei (da, chiar exista Hitch si in realitate, inclusiv la noi, in Romania). Tipul mi-a explicat cum proceda ca sa-i vindece pe elevii lui. Mergea cu ei intr-un orasel de provincie, unde n-avea cum sa-i cunoasca nimeni. Si ii punea sa abordeze vreo 50 de tipe – fiind astfel respinsi de cateva zeci de ori intr-o singura zi.
Prin aceeasi initiere trec si vanzatorii „din usa in usa”. Dupa ce sunt refuzati si dati afara de cateva zeci de ori isi perfectioneaza abilitatile si tehnicile pentru a scadea rata refuzurilor.
Teama de investitii si de riscuri financiare
Oamenii nu se apropie de lumea afacerilor si a investitiilor pentru ca „e prea riscant”. De cate ori n-am auzit cu totii asa ceva? Robert Kyiosaki are o vorba mare:
„Auzim atata lume cum spune ca investitiile sunt riscante. E adevarat, sunt riscante! Dar cu ceva cunostinte si niste experienta, te poti feri de o buna parte dintre riscuri. Daca stam sa ne gandim, si condusul masinii e riscant. E suficient ca numai una dintre miile de masini din trafic sa faca o manevra gresita si te face praf in cateva secunde! (unde mai pui si problemele cu derapajul, vizibilitatea redusa, gropile etc.). Daca am avea aceeasi atitudine ca soferi, nu ne-am mai urca niciodata la volan, nu?”
Varianta locala a modelului trial and error este zicala romaneasca: „Din greseli invata omul!”. Mai exista si altele: „Pana nu te lovesti cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe-ala de jos.”. Anglofonii zic „You have to hit rock bottom before you start on your way back up.” – iata dovada ca intelepciunile astea sunt universale, nu cunosc granite geografice.
Wayne Dyer zicea: „Alearga inspre temerile tale, nu fugi din calea lor. Cand ai sa le intalnesti, vei vedea ca nu-s atat de groaznice pe cat par!”. Va suna cunoscuta ideea? „De ce ti-e frica nu scapi” se zice in popor. De ce sa te mai chinui sa fugi? Si vorba ceea, „n-o fi dracul atat de negru”, nu?
Daca v-ati uitat la meciuri de box, probabil ati vazut cum un boxeur atacat de o ploaie de pumni merge spre adversar si il ia in brate – ca sa-l impiedice sa-l mai loveasca, nu pentru ca-l iubeste. Alearga inspre teama ta, nu fugi din calea ei!
Invata sa cazi. Invata sa pierzi. „Ceea ce nu ma omoara ma face mai puternic” e citatul pe care il dau cel mai des semidoctii care nu l-au citit niciodata pe Nietzsche.
Iar Kyiosaki spune:
Nu cunosc bebelus care sa fi invatat sa mearga in doua picioare fara sa fi cazut de cateva ori. Si nu cunosc investitori care sa fi ajuns bogati fara sa fi pierdut vreodata sume mari de bani.
Bloggerul motivational Steve Pavlina are un articol intitulat „Show Me Your Battle Scars” – „Arata-mi ranile din lupta”. „No pain, no gain”, iti vor explica americanii. „Fara truda nu realizezi nimic”. Arata-mi cicatricile facute pe genunchi cand invatai sa mergi pe bicicleta! Arata-mi deceptiile pe care le-ai avut in dragoste pana sa cunosti persoana potrivita!
Esecurile ii inspira pe invingatori. Si tot esecurile ii distrug pe ratati. Acesta este cel mai mare secret al invingatorilor. Un secret pe care ratatii nu-l cunosc.
~ Robert Kiyosaki
Concluzie?
Astazi sper ca am reusit sa va conving sa va asumati mai multe riscuri si sa nu mai lasati esecurile sa va doboare complet. Acceptati esecul ca fiind o parte din procesul invatarii si, pana la urma, al evolutiei noastre.
Fiti atenti la ce va spune vocea interioara. Data viitoare cand o auziti spunand „e riscant!” sau „daca nu ne iese?” sau „ce faci dac-o dai in bara?”, ganditi-va de doua ori – mai ales prin prisma celor citite acum. Cu mai mult curaj, e posibil sa luati decizii mai intelepte.
Nu cred ca exista un mod mai frumos de a incheia decat sa privim urmatorul clip, care reuseste sa sintetizeze perfect ce-am spus pana acum. Mesajul lui e cat se poate de simplu: INDRAZNESTE!
Cand te simti lipsit(a) de motivatie, revino pe pagina asta si mai da o data click pe play. Enjoy.
Acorda o nota articolului:
(140 votes, average: 4.88 out of 5)
Loading ...Categorii: Motivational 19 Comments »
« Sentimente Nocive (1): Vinovatia | Home | Stabilirea obiectivelor: scopuri vs. mijloace »
Loading ...
Direct la inima frate. Parca ai fii un predicator din ala carismatic, care stie cum sa-i dezvaluie problemele cele mai adanci al oamenilor, dar stie si cum sa-i rezolve. Cred ca m-ai convins si pe mine sa asum mai multe riscuri, pentru ca nu-mi placea pana acuma. Se pare ca mi-era fica de esec. Mersi.
Bravo Petre!
Ma bucur sa vad ca promovezi metodele psihologice, una din cele 3 metode prin care poti scapa de frica.
Înfruntă-ţi temerile şi dezvoltă-te!
frumos spus. am o prietenă foarte bună ce trece printr-o perioadă mai delicată a vieţii şi e destul de deprimată. sper să o ajute articolul tău
felicitări!
da. cred ca e o conspiratie:P si pe mine m-ai nimerit >:D
ps: consilierul ala in ale seductiei, are cumva nevoie de o asistenta?
si ultimul comentariu pe seara asta: oricum am fost cu un pas inaintea ta
, pentru ca sunt ceea ce se numeste “un optimist incurabil” chiar si cand ajung la fundul sacului. totul e in atitudine;)
foarte bun! imi place!
Exista cateva sporturi individuale in care primul lucru pe care il faci este sa inveti sa cazi.Tehnicile de lupta includ “procedee de aruncare ” in urma carora esti deseori proiectat in aer si cazi pe podea.Pentru a atenua socul unui astfel de impact cel “aruncat” tipa si loveste salteaua cu unul sau ambele brate cu o fractiune de secunda inainte de a o atinge.O lovituira scurta, fulgeratoare ,care atenueaza in buna parte socul contactului cu solul prin fragmentarea fortei de impact.Daca aplici corect tehnica dupa ce ai cazut te ridici ca si cand nu ai cazut niciodata.
La inceput mie mi-a placut chestia asta,(distanta de la care cadeai era mica ,salteaua era moale…sa te tot joci !)dar mai apoi,cand au casunat baieti pe mine si m-au busit de cateva ori ca la carte am zis :VALEA !Si am plecat.
Ulterior am aflat ca Artele Martiale au doua siteme :unul extern (contactul fizic,lupta pe care o vedem)si unul intern (transpunerea procedeelor si tehnicilor fizice la nivel spiritual,in viata de zi cu zi)
Cum nu se pune nicidecum problema de a putea elimina din viata noastra greselile si esecurile putem folosi tehnica acestor luptatori.Putem privi viata ca fiind “lupta noastra” iar loviturile pe care le putem aplica pentru atenuarea socurilor pot fi atitudinile si reactiile noastre la evenimente si situatii.O atitudine flexibila,degajata ,lejera ,zambitoare si calda este una dintre cele mai reusite ” lovituri de atenuare ” pentru simplul motiv ca atunci cand zambesti nu poti sa gemi.E tare placut cand nu gemi !
Cineva spunea ca e bine sa nu luam niciodata viata prea in serios pentru ca oricum nu scapam cu viata!
Treba asta cu atenuarea tine insa de arta si e o chestie care se deprinde in timp sau niciodata.
La ora actuala cea mai mare parte dintre noi suntem deja la podea fara sa ne fi trecut macar prin minte ca puteam sa atenuam socul !Stam acolo pe podea invinetiti , sfartecati de durere ,jumatate constienti,jumatate inconstienti,si tresarim spasmodic : cineva “ne-a taiat gazul” si procedeele astea de strangulare sunt cele mai nenorocite .
Ce e de facut ?
In astfel de cazuri in Artele Martiale cel lesinat este lovit puternic si repetat cu pumnul in calcai…
Acum tarnspuneti chestia asta fizica in “Sistemul Intern ” si curand o sa tasniti iarasi “cu dintii” la “adversar”.
Credeti in visele voastre ,Felicitati-va zilnic si iubiti-va asa cum sunteti !
P.S. Felicitari Petre !Esti printre putinii pe care ii citesc cu placere si nu spun asta ca sa-ti fac “o declaratie de dragoste” ci pentru ca uneori ma simt dator…Respectele mele.
Felicitari, Petre! Articol de zile mari! Educatia romaneasca este de vina in primul rand. Si noi…in al doilea rand. Si asta pentru ca ii permitem sa ne directioneze viata. In Iasi este un club de biliard, Viper. Acesta a trecut printr-un proces de rebranding. Campania comunicationala cu care a venit in intampinarea publicului tinta a avut drept mesaj central: “Nimic nu e pierdut atat timp cat mai ai 2 bile tari!”. A fost controversata. Dar si foarte apreciata. Cred ca asta face diferenta in viata.
Cand mai ies cu cate un baiat sa-l invat sa abordeze, la inceput e paralizat de frica de abordare. Unii chiar incep sa aibe simptome fizice : li se subtiaza vocea, incep sa se miste necontrolat…etc
Dar dupa vreo 3-4 abordari, cu mine langa ei, isi dau seama ca nu e sfarsitul lumii daca o fata ii refuza. Vad ca inca nu au murit, inca mai vad, inca mai aud, inca mai respira… incep sa rada cand se gandesc la toate scenariile ce le aveau in minte.
Iar apoi ceva minuntat se intampla… incep sa abordeze fara nici o problema, iar cand o fata ii mai refuza din cand in cand, ii multumesc, pentru ca i-a ajutat sa invete ceva nou… cum sa devi mai bun
La cat mai multe reusite !
exact ca la cursurile de vanzari. viata’i simpla
Ce chestie … chiar despre asta am scris si eu
E foarte motivant articolul tau.
As mai adauga o idee. Exista un motiv pentru care
simti teama. Poate ca asa te-au invatat ai tai (”daca gresesti, nimeni nu te va lua in seama”), poate ca ai patit-o deja, sau poate pur si simplu nu ti-ai analizat sansele destul de bine.
Dale Carnegie spune sa te gandesti la cel mai rau lucru care s-ar putea intampla, si daca ai acceptat acel lucru, nu vei mai avea surprize neplacute. (pentru unii functioneaza)
Parerea mea este ca, in cazul in care cauti si gaseti motivul pentru care ti-e teama, acest lucru te va ajuta sa scapi de ea.
Am o prietena foarte buna care lucreaza la o firma importanta si care mi-a spus intr-o zi: “Ei, si daca mai gresesc, ce, doar n-am omorat pe nimeni!” E o fraza pe care o auzim des si care ne propune o comparatie pentru a ne da seama de valoarea erorilor. Eu am invatat ca exista mereu solutii pentru remedierea greselilor si care pot conduce la un rezultat chiar mai bun decat cel asteptat.
Felicitari pentru tot ce am gasit pe acest blog si multumim mult pentru invataturi.
da foarte frumos ma motivat forte tare articolul de mai sus, foarte frumos………….bravo!!!
F frumos articolul…totusi ce te faci cu sentimentul de vinovatie si securitate implementat precum un cyp de parintii nostri ,,excelenti executanti”?
Poate daca ar exista o scoala speciala pt parinti nu ar mai exista atatea divergente intre generatii.
Felicitari!!!
Toata stima!
Salut!
Multi dintre noi cunoastem aceste principii, dar ne mai lipseste ceva: convingerea ca functioneaza. Credinta ca daca pasim pe acest drum, nu vom muri la capatul lui mancati de lup.
Cele mai moderne si mai puternice stiinte de care dispune umanitatea ne spun de nenumarate ori secretele succesului, insa noi, noi, noi nu frate, nu, ca e prea frumos sa fe adevarat, parca ar fi prea simplu sa se poata, viata trebuie sa fie trista si nefericita, si prefer sa stau in putoarea mea de camera, unde e cald si bine, de ce sa ma risc, cine stie ce ma asteapta afara, daca esuez ma voi blama ca nu am stat in banca mea.
Succesul e doar la un pas dupa esec!