Cum scriem?
INTRO
Suntem nevoiti sa scriem tot felul de lucruri, zi de zi. N-avem incotro, asta ne e soarta in asa-zisa „societate informationala” in care aparent traim. De la scrisori de intentie la blog entry-uri, si de la e-mail-uri oficiale la cine stie ce briefing-uri si debriefing-uri. Toata lumea produce si transmite texte, motiv pentru care oamenii ar cam trebui sa stie cum sa se exprime in scris.
Necazul e ca zi de zi, si eu si tu dam peste atat de multe materiale scrise PROST. Foarte prost. Asadar, nu toata lumea se pricepe la scris. Nici sistemul scolar se pare ca nu prea scoate buni comunicatori…
In articolul de azi am de gand sa astern cateva sfaturi foarte generice despre cum e bine sa scriem. Le-am adunat fie din experienta, fie de prin alte surse. Nu ma consider vreun expert, dar am pretentia ca ma pricep un pic mai bine decat omul de rand. Unele sfaturi se aplica la orice fel de text, altele se doar in unele situatii…voi cititi-le si faceti ce stiti mai bine cu ele.
LUCRURI DE BAZA
Tine imaginea cititorului in minte
(Suna a idee de bun simt, dar credeti-ma, de multe ori o ignoram in practica.)
Ca sa vorbesc pe limba amicilor mei creativi din advertising: „care e targetul?”. A fost la un moment dat o reclama la nu stiu ce ziar, in care seful le spunea redactorilor sa-si puna o poza cu prietenii lor pe birou si sa-si imagineze ca scriu pentru ei. Cam asa se procedeaza: e bine sa ti-l imaginezi pe cel caruia ii scrii. Daca scrii pe o tema tehnica pentru un grup de oameni fara cunostinte tehnice, trebuie sa eviti jargonul criptic si termenii de specialitate, nu ? Stie toata lumea asta. Ei, atunci cum va explicati ca intalnim firme de web design vor sa-si atraga clientii cu brosuri in care scriu despre AJAX si JavaScript, despre DHTML si PostgresSQL? La fel, cum se face ca intalnim medici sau psihologi care nu sunt in stare sa explice pacientului ce problema are fara sa arunce doua kilograme de jargon profesional? Nu e cazul sa generalizam, bineinteles.
Mai e o problema: vorbirea simpla vs. vorbirea elevata. Trebuie sa avem flexibilitatea sa ne coboram la nivelul celor care nu au vocabularul nostru atunci cand e cazul. Asta include si folositul cuvintelor si frazelor extrem de simple cu oamenii din popor (femeia de serviciu, muncitorii fara prea multa carte), dar si evitarea englezismelor trendy-cool cand vorbim cu pensionari care au invatat rusa in tinerete.
Multi oameni n-au flexibilitatea si obiceiul sa-si adapteze limbajul si prefera sa dea vina pe public („sunt prosti, domne, ce sa le fac eu daca nu inteleg?”). Ei bine, nu stiu cine-i prostul aici. Vina e a comunicatorului in foarte multe cazuri.
Stabileste exact CE vrei sa comunici
Iarasi, suna de bun simt, dar de multe ori daca ar fi sa faceti o proba si sa-i intrebati pe oameni scurt si la obiect „ce vrei de fapt sa spui?” veti vedea cum se blocheaza si isi dau seama ca nu le e nici lor foarte clar.
Inainte sa scrii, un brainstorming e o idee excelenta; daca nu, macar o lista cu liniuta pe un amarat de post-it. Stabileste-ti clar intentiile, tema si pozitia pe care vrei s-o iei – ai sa vezi cat de natural va decurge redactarea textului apoi.
Straduieste-te sa ai o structura
Chiar si in cel mai banal e-mail e bine sa ai un inceput, un cuprins si o incheiere, care sa spuna exact ce vrei de la omul caruia ii scrii:
- am vorbit cu X.
- m-a rugat sa fac Y.
- eu nu pot sa fac asta singur.
- stiu ca te pricepi, ai putea sa ma ajuti tu? Mersi.
Atatea e-mail-uri si cereri o dau intr-o balbaiala si intr-o logoree inutila, de ajungi sa te enervezi dupa primul paragraf.
„Nu stiu daca te deranjez, dar am vorbit cu X ieri, mi-a zis ca ar avea nevoie de mine, m-a mai sunat el o data acum vreo trei luni si n-am putut sa-l rezolv. Asa ca e o situatie delicata acuma, ma intelegi, pentru ca ma gandeam ca ar fi frumos din partea mea sa-l ajut macar de data asta, poate cine stie bla bla bla bla bla bla bla bla [...] bla bla bla [...] hai ca mai vorbim…”
Pana la urma, trebuie tu sa le scrii inapoi si sa-i intrebi…„ok, si ce trebuie sa fac eu?!?”.
Gandeste-te eventual la principiul WIIFM din marketing („What’s In It For Me?”, in traducere aproximativa: „ce anume ma priveste pe mine din chestia asta?”).
FORMA
Foloseste paragrafe „americanesti”
Pentru cei care scriu text si uita sa apese pe Enter: pentru numele lui Dumnezeu, lasati un rand liber, aerisit, frumos intre paragrafe. De ce sa-ti pedepsesti cititorii facandu-i sa parcurga un bloc dens de text greoi, care pare sa nu se mai termine niciodata?
Contraexemplul din imaginea urmatoare – adica potopul interminabil de litere din coloana stanga – e luat de pe un site maricel de pe web-ul romanesc. Mi-a luat 2 minute sa-l gasesc, pentru ca nu e o specie rara, mai ales pe bloguri…
Pune mici “obstacole”
Randul de mai sus e ceea ce se numeste in engleza un „scan stopper”. Lumea e grabita tare in ziua de azi. Din motivul asta, oamenii rareori vor sta sa-ti citeasca povestea rand cu rand, cuvant cu cuvant…mai ales pe internet. Textul mai degraba se „scaneaza” la primul contact, in sensul ca alergi extrem de repede cu privirea peste el si vezi daca te intereseaza ceva. Din cauza asta, e o idee excelenta sa le pui alergatorilor cateva obstacole acolo unde vrei sa le opresti privirea. In Word le zice heading-uri si subheading-uri. Tot ca obstacole functioneaza si:
1) Listele numerotate
2) – Listele
- cu
- liniuta
3) Propozitiile sau pasajele scrise cu bold.
Si apropo de bold…
Formateaza fontul
Nu e nevoie de explicatii multe. Foloseste bold, italic, underscore, chiar culori, daca simti nevoia si daca ai impresia ca se potrivesc undeva. E bine sa profitam de formatarea pe care ne-o pune Word-ul la dispozitie, nu? E recomandabil sa folosesti italic pentru cuvintele pe care vrei sa pui accent, pe care vrei sa le scoti in evidenta, mai degraba decat bold, despre care niste studii relevau ca deranjeaza atunci cand apare in mijlocul unei fraze.
Un pic de rigoare englezeasca
Cand ma pregateam acum cativa ani pentru certificatul CPE, m-a impresionat rationalismul si rigoarea britanicilor din Cambridge. Ei sfatuiau candidatii sa foloseasca un sablon schematic pentru a structura paragrafele din eseuri. Dupa spusele lor:
- prima fraza din paragraf trebuie sa introduca ideea
- corpul paragrafului trebuie sa dezvolte ce ai spus in prima fraza (i.e. ideea)
- ultima propozitie trebuie sa incheie, sa inchida micro-argumentul paragrafului
Fa argumentul sa „alunece” frumos
Daca tot vorbim despre paragrafe, e bine de mentionat ca pentru a face textul foarte cursiv, logic si placut pentru cititori, argumentul trebuie sa „alunece” de la un paragraf la altul. Rigoarea englezeasca de mai sus nu inseamna sa izolezi paragrafele si sa trasezi niste granite rigide intre ele. Din contra, niste cuvinte de legatura ajuta enorm progresul discursului. Tranzitia pe care am folosit-o eu cu trei randuri mai sus este formularea „daca tot vorbim despre [...]”.
Ati prins ideea. Puneti elemente de legatura, de gen „In afara de ce am spus pana acum, mai trebuie sa stiti si ca…”; „Din cuvintele de mai sus nu vreau sa rezulte ca[...]. Din contra, as spune mai degraba sa [...]”; „Iata si un exemplu:”. Cuvinte si expresii banale pe care puteti sa le folositi pentru a face legatura sunt: „asadar”, „prin urmare”, „deci” etc.
Imagini, diagrame, ilustratii
O imagine relevanta poate comunica enorm, uneori lucruri pe care e mai greu sa le sugerezi prin textul scris (emotii si atitudini, spre exemplu). O diagrama la vremea ei face cat vreo zece idei 
.
Ca fapt divers…
Stiti care sunt cele mai citite zone ale unui material scris? Titlul, subtitlul si textele de sub imagini.
Cam atat deocamdata…sper ca v-am fost catusi de putin de folos. Voi continua seria de articole despre „cum scriem” peste cateva zile. Data viitoare vreau sa vorbim mai mult despre limbaj. Eu sunt un dusman declarat al limbajului rigid, de lemn, cu reminiscente comuniste, al cliseelor din presa scrisa si de la TV, dar mai ales al oamenilor care folosesc cuvinte pompoase ca sa isi mascheze prostia – in special atunci cand n-au nimic de spus.
Acorda o nota articolului:
(25 votes, average: 4.68 out of 5)
Loading ...Categorii: Comunicare 10 Comments »
« Cum sa insulti fara sa ofensezi direct | Home | Invata sa asculti »
Loading ...
Mersi pentru articol. Cred ca toti avem nevoie de a invata sa scriem bai bine. Nu mie rusine sa recunosc. Si sunt gata sa invat.
De multe ori mi-am pus intrebarea … daca ceea ce scriu plictiseste sau nu, daca este corect scris, daca este accesibil. Ceea ce ai scris tu, mi-a raspuns la multe intrebari.
Multumesc !
buna ultima informatie cu textul de sub imagine. nu o stiam.
Un articol foarte bun!De altfel cam toate articolele de pe blogul tau sunt exceptionale, foarte bine SCRISE si se vede ca sunt lucrate, nu puse “doar asa sa fie”
Articolul asta m-a ajutat foarte mult sa-mi dau seama de nenumaratele greseli ce le fac in exprimarea scrisa.
O parte din ideile tale mi-au trecut si mie prin creier acum cateva saptamani. Am atentionat o persoana ca scrie mail-uri intr-un stil prea putin prietenos si… rezultatul a fost invizibil… Nu-i nimic! Perseveram pana vom citi mail-uri elegant compuse.
Articolul, in punctele pe care le atinge, e foarte bun. El denota background-ul autorului si pune accentele aspectele de mesaj si formatarea scriiturii.
) sau cei care vor sa scrie carti.
Dincolo de ele, este actul propriu-zis al scrisului. Acest aspect nu a fost atins. Este vorba de “bucatarie” scrisului, care include lucruri de genul: gramatica, topica, structura sintactica, fluenta logica.
Aceste lucruri sint ESENTIALE pentru cine vrea sa scrie profesionist. E vorba de cei care scriu articole pentru reviste, de cei care scriu cursuri pentru clienti (NLP, motivational
Acestora le recomand sa frecventeze un cenaclu literar, sa citeasca in cenaclu si sa fie supusi analizei de catre membrii cenaclului. Chiar daca ce scrii nu se cadreaza genului literar, cenaclurile accepta sa indrume astfel de oameni.
Dupa o experienta de acest gen, veti reusi sa va imbunatatiti colosal scriitura, primind respectul si admiratia cititorilor vostri.
Luca
blog: http://milionarulmioritic.com
@Luca: Desi bun, sfatul cu cenaclul literar mi se pare usor reductiv.
In primul rand, ma intreb daca putem gasi cateva exemple de scriitori motivationali care scriu extraordinar de bine, cu toate ca n-au fost la niciun cenaclu literar. Putem gasi chiar zece? Treizeci?
Mie imi place sa separ beletristica de nonfictiune – nu definitiv, dar un minim de distinctie trebuie facuta.
Problema cu cenaclul literar este ca e focalizat strict pe stilul beletristic.
Nu stiu la ce cenaclu ai fost tu, dar stiu ca acolo unde am calcat eu am dat peste mai mult elitism si snobism stilistic decat era cazul.
In plus, te sperii cand vezi cum scriu unii postmoderni.
Despre gramatica, topica, sintaxa si celelalte am sa scriu in viitor (mai planuiesc 2-3 articole minim in seria “Cum Scriem?”). Voi incerca sa fiu cat se poate de non-tehnic.
Draga Petre,
initiativa de a lansa un sir de articole pe aceasta tema este laudabila.
Desigur, nu vreau sa spun ca a merge intr-un cenaclu este singura posibilitate de a-ti cizela stilul. E o varianta care poate scurta timpul in care te perfectionezi.
Interesant ca avem background comun (am frecventat amindoi cenacluri)! Poate eu am fost mai norocos. Am intilnit oameni doritori sa ma ajute.
O alta varianta de a scrie bine este sa faci un curs. In SUA sint o groaza de cursuri de genul asta, nu stiu la noi. Dar e o varianta.
Ce am vrut eu sa subliniez este ca ar fi indicat sa ceri sprijinul celor care au aparatul critic si experienta necesara sa te corecteze si sa te invete.
Sunt pe cale de a-mi deschide si eu un blog in direct, numai ca am anumite probleme de sanatate mintala care ma opresc din dorinta mea de a scrie ceva pe placul cuiva.Am ales sectiunea fictiune pentru ca imi place sa ma joc cu cuvintele. citind acest articol am avut si am bucuria de a intelege ca nu conteaza sa scri cu cuvinte care nu-si au rostul, cat conteaza sa faci posibila acea curgere lina care sa te faca sa te duci cu gandul departe pe alte meleaguri ale mintii. Cel putin, eu asta incerc de mai bine de doi ani si sunt multumit. Pe mine scrisul ma vindeca si sti care e uimirea? ca totul iese mai bine decat am indraznit sa sper. M-am abonat si eu la acest blog sau cum se spune, pentru ca nu stiu prea multe despre ele si am sa va mai caut. Cu toata stima: G.R.
Am uitat sa mentionez ca majoritatea sfaturilor de aici se aplica mai degraba cand vine vorba de scris non-fictiune.
Cand scrii literatura de fictiune, esti muuult mai liber. Ai permisiunea sa divaghezi si sa te pierzi in detalii, sa folosesti cuvintele cum vrei, sa-ti iei cititorul si sa-l porti pe unde vrei, sa-i provoci imaginatia in oricate feluri vrei.