In articolul trecut am vorbit despre probleme, necazuri si ce ne impiedica sa inaintam prin ele. Astazi vorbim despre cum preluam controlul si le rezolvam.

Dar mai intai sa reluam si sa lamurim doua lucruri:

1) In atat de multe cazuri, problemele din viata noastra sunt generate de noi insine. Exemple? Daca nu esti in stare sa iti cheltui banii dupa un buget, nu te mira ca esti ingropat in datorii. Daca nu faci mai nimic ca sa-ti gasesti un loc de munca, nu te mira ca esti somer. Asadar, un prim pas este sa admitem ca suntem si noi participanti la nasterea multor probleme din viata noastra. Ce face lumea in general? Fie ascunde mizeria sub covor, fie se culpabilizeaza (oamenii se auto-acuza, se caiesc, se „dau de ceasul mortii”, cum se zice). Mai putini sunt cei care fac un lucru simplu: preiau responsabilitatea.

2) Chiar daca unele probleme au venit peste tine fara sa le fi cauzat tu insuti, felul in care reactionezi la ele este tot responsabilitatea ta. Poti sa reactionezi ineficient si sa te adancesti mai rau in necazuri, sau poti sa actionezi eficient si „sa cazi in picioare”. Important este sa realizam ca intotdeauna detinem o parte din controlul situatiei in care ne aflam.

Concluzia? Asuma-ti responsabilitatea, pentru ca iti apartine.

Iar acum sa vedem ce e de facut cand avem probleme:

1. Foloseste formula 80/20

Anthony Robbins spunea ca multi oameni care se confrunta cu dificultati isi consuma mai mult de jumatate din timp si eforturi concentrandu-se pe problema in sine, ceea ce e o greseala. Sugestia lui e simpla: concentreaza-te doar 20% pe problema si 80% pe solutie. Majoritatea cititorilor vor zice: „Da, dom’le crezi ca nu stiu asta?”. Iar data viitoare cand vor intalni o problema vor face fix invers.

Larry Winget are un citat pe tema asta, care mie mi-a placut mult:

„Oamenilor le place sa se balaceasca in problemele lor. Si mereu se gaseste cineva care sa se balaceasca impreuna cu ei. Acuzam si detestam problema, plangem, ne plangem si o deplangem, o descriem in detaliu, o desfacem in bucatele, o asamblam la loc, ne gandim la ea, o analizam meticulos, devenim introspectivi, meditam asupra ei, vorbim si scriem despre ea, o trecem in jurnal…orice in afara de a o rezolva si a trece mai departe!”

- Larry Winget

2. Pune intrebarile potrivite

Intr-un articol al lui Bruno am citit despre asta acum cativa ani, si de atunci m-am gandit foarte serios la idee. Oamenii amarati pun mereu intrebari transcedental-autoreflexive de tipul „Oare de ce mi se intampla tocmai mie atatea necazuri?”, „De ce sunt eu ghinionist?” sau binecunoscutul „De ce e lumea atat de nedreapta?”.

In primul rand, trebuie sa admitem ca e extraordinar de greu sa vii cu un raspuns exact la intrebarile astea. Cine stie de ce exista nedreptate pe lume? In plus, de ce sa-ti consumi timpul si resursele mentale mergand in directia asta, in care oricum nu vei razbi in vreun fel… Cel mult, cum spune si Bruno, obtii o consolare momentana. Iar sugestia lui este sa ne intrebam „Cum pot folosi mai bine ceea ce am la dispozitie pentru a imbunatati situatia?”.

Brian Tracy, are o sugestie intr-unul dintre programele lui, The Power of Clarity: puneti intrebari care incep cu „cum”.

„Cand pui intrebari de tipul CUM, e ca si cum ai apasa pe pedala de acceleratie a mintii tale – incepi sa te deplasezi cu o viteza din ce in ce mai mare inspre solutie.”

- Brian Tracy

Esti somer si vrei job? Nu stii de unde sa incepi? Uite o serie de intrebari: „Cum aflu ce joburi mi se potrivesc?”, „Cum si unde gasesc oferte?” (din ziare, pe internet, de la prieteni?), „Cum pun la punct un CV si o scrisoare de intentie care sa ma plasese pe primele locuri in preferintele angajatorului?” etc.

3. Foloseste fisa de rezolvare a problemelor

Ti-am pus la dispozitie o fisa care te va ajuta sa te orientezi spre solutie. Cu un simplu click pe icoana de mai jos o poti descarca la tine in calculator.

NB: Va avertizez de pe acum ca este extrem de simpla si rudimentara, nu va asteptati la o revolutie. Este alcatuita dupa algoritmul clasic al fiselor de problem-solving (exemple aici si aici).

4. Cere ajutorul cuiva

Dupa cum bine spunea una dintre cele mai energice comentatoare de pe site, e o idee buna sa ceri ajutorul celor din jur. Poti folosi experienta si cunostintele altora ca sa ajungi mai simplu/repede la solutia propriei probleme. Multi oameni sunt foarte saritori, e de ajuns sa-i rogi frumos sa te ajute – macar cu un sfat. Nu uita sa ii ajuti si tu pe altii, la randul tau, atunci cand ai ocazia.

Cam atat deocamdata…am sa revin cu un articol mai complex si de calitate mai buna pe tema asta. In afara de sfaturile de bun simt pe care le-am enumerat astazi, exista niste unelte absolut fascinante, cum ar fi metoda celor sase palarii a lui Edward De Bono sau tehnica lui Walt Disney folosita in NLP la nivelul Master.

Resurse:

Business Problem Solving Techniques – Un site plin de resurse excelente pentru rezolvarea problemelor complexe in contexte business.

Problem Solving – O colectie de linkuri dintr-o pagina de Wikipedia.

Sa luam un scenariu atat de comun : deadline-ul e in 2 zile, tu ai de predat un proiect amplu, de care depinde viata si cariera ta. N-ai facut nici 10% din el, nici planul nu e clar. Ai mintea intepenita, nu stii ce sa faci s-o scoti la capat. Ai nevoie de idei! Si nu orice idei, ci lucruri originale, unice, sclipitor de inteligente s.a.m.d.

Ce e de facut?!? De unde scoti idei originale?

O scena pe care o vedeti des in desene animate sau comedii cu Jim Carrey – oameni care se dau cu capul de pereti sau de birou in cautarea ideilor. Nu functioneaza. N-am auzit pe nimeni niciodata spunand ca a obtinut rezultate prin metoda asta. De fapt, daca extindem ideea, v-as spune ca exista si un sens figurat al datului cu capul de pereti – atunci cand va ingropati in hartii si notite, dormiti cu cartile pe marginea patului, stati la tastatura cu pagina alba pe monitor si va roadeti unghiile stresati o jumatate de ora, s.a.m.d. E tot o atitudine contraproductiva si asta…un fel de hei-rup care nu face altceva decat sa ne streseze mai tare.

Ce e de facut, atunci?

Voi scrie o serie intreaga de articole pe tema creativitatii, pentru ca raspunsul nu incape intr-o fraza, iar solutiile sunt multiple si demne de explorat, fiecare in parte.

Articolul de azi e bazat pe o solutie in 3 pasi data de James Webb Young pe care am intalnit-o intr-o carte de direct marketing. Bineinteles ca nu m-am putut abtine sa nu intervin cu idei personale si explicatii.

Iata cam cum sta treaba:

PASUL 1 – Stapaneste bine subiectul

Scrii despre ratoni si veverite? Invata tot ce e de invatat despre animalele astea. Vrei sa desenezi gladiatori? Studiaza cat de multe lucruri poti gasi, pana ajungi la un nivel rezonabil de cunoastere. Vrei sa faci o reclama la vacante in Tenerife? Afla tot ce e de aflat.

Ati prins ideea – daca sunteti stapani pe subiectul cu care aveti de-a face, aveti mult mai multa „materie prima” pe care sa o modelati in ceva original.

Al doilea sfat aici este sa cautati ceva interesant, care „sare in ochi” cum se spune, care captiveaza si fascineaza despre subiectul ales. Despre Tenerife puteti afla ceva mai putin stiut, despre vreun anume fel de mancare, sau o anume portiune de plaja unde se tin nu-stiu-ce petreceri. Extrageti pietrele pretioase din masa informatiei si puneti-le de-o parte.

PASUL 2 – Detasaza-te si lasa-ti mintea sa proceseze totul

Mintea noastra are absolut tot ce-i trebuie ca sa faca analiza si sinteza de care avem nevoie pentru a naste idei sclipitoare – daca avem incredere in puterea ei.

Cu siguranta ati auzit oameni zicand: „Habar n-am de unde mi-a venit ideea asta. Pur si simplu mi-a venit”. Foarte multe ganduri de-ale noastre inoata in sfera inconstienta a mintii, stiti asta. Serios acum, de cate ori nu vi s-a intamplat sa va vina o idee cand mergeati pur si simplu pe strada, cand faceati jogging/fitness/dus sau (sa ma scuzati) erati „pe tron”, la toaleta?

Mintea trebuie lasata in pace sa zboare, sa se desfasoare…nu trebuie fortata si amenintata cu pistolul. La polul opus al datului cu capul de pereti se afla detasarea. Trebuie sa invatam sa ne detasam de stress, de foile pline de notite si de post-it-urile lipite pe tot biroul. O data ce avem materia prima, e bine sa ne smulgem din context, sa ne ridicam de la taste, sa iesim din birou si sa facem o plimbare cu cainele si iPodul prin parc. Sau un dus. Sau jogging, sau cu barca pe lac…depinde ce va place acuma.

E o idee excelenta sa va relaxati si poate chiar sa meditati un pic. Traim intr-o era in care suntem bombardati cu informatie, idei, date etc. Procesam sute de mii de ganduri in fiecare ora, intr-o maniera destul de haotica. Avem creierul plin de balast de ramasite inutile. Din cauza asta, ca tot vorbeam mai sus de toaleta…ce-ar fi sa tragem apa din cand in cand?

Un pic de liniste nu strica nimanui si sunt multe sanse sa aiba efecte benefice asupra creativitatii.

PASUL 3 – Foloseste „cutii de rezonanta”

La chitara acusica, spre exemplu, exista cutia de rezonanta – cea care amplifica sunetele corzilor. Ideea „cutiei de rezonanta” la Young e pur si simplu o sugestie sa discutati cu prietenii, colegii sau clientii despre ideile pe care le aveti. O sa primiti feedback de mai multe feluri – daca sunt cunoscatori ai subiectului, poate ca vor veni cu imbunatatiri si sugestii. Daca nu se pricep, iti vor spune unde nu e clar si unde e nevoie sa explici mai in detaliu pentru muritorii de rand.

Manifesta-ti curiozitatea – pune multe intrebari de tip „ce parere ai despre[...]” sau „ce ai face tu daca ar trebui sa[...]”.

Evita intrebarile cu prea multa conotatie, de tip „nu-i asa ca-i o idee geniala sa [...]?”. Daca ideea e de rahat, putini vor fi nepoliticosi sa-ti spuna in fata asta. Se mai intampla sa avem idei care noua ni se par geniale, dar altii sa le vada ori ca fiind ridicole, ori de neinteles. Critica e constructiva.

Nota pentru cei care sunt dependenti de parerile altora: nu toate opiniile pe care le veti primi vor fi folositoare. Baza-ti-va pe propria intuitie, folositi-va scepticismul si ratiunea si selectati doar ideile care va sunt realmente de folos…

Ok, cam asta a fost deocamdata… Bineinteles, subiectul nu e nici pe departe epuizat. Am sa revin cu alte articole sa completam seria.