Arta de a spune povesti
Nu e vorba de sensul figurat sau de vreo ironie in titlul de mai sus. Am citit de curand cateva carti despre „the art of storytelling”, si vin sa va impartasesc si voua intelepciunea din ele.
In primul rand sa stabilim despre ce vorbim: povestitul este definit ca fiind o arta, exprimata oral sau scris, prin care transmitem idei, imagini, motive si mai ales sentimente cu care oricine se poate identifica.
Probabil stiti si nu mai trebuie sa spun: toti, dar absolut toti povestim ceva in fiecare zi. Fie ca spunem un banc, le zicem prietenilor cum a decurs un interviu pentru un job sau un scandal in trafic, fie ca lucram in invatamant, vanzari, PR, advertising, psihoterapie, NLP si povestitul intra in activitatea noastra profesionala – toti spunem povesti.
Sunt absolut sigur ca ati intalnit acel gen de oameni care sunt un dezastru complet cand spun povesti, si mai ales bancuri. Cel mai bun banc din lume, cand e spus de ei devine o mare porcarie. E valabil si pentru celelalte tipuri de povesti. De aici am putea sa tragem concluzia ca povestitul tine exclusiv de personalitate, de sufletul omului si de talent – lucruri pe care ori le avem, ori nu le avem, nu?
Ei bine, teoria asta e partial adevarata. Eu va spun ca exista foarte, foarte multe lucruri pe care le putem invata ca sa ne imbunatatim capacitatea de a povesti.
Va impartasesc, asadar, cateva in articolul de astazi:
Sfatul #1: Puneti macar un pic de pasiune. Oricat de nesemnificativa ar fi situatia in care povestiti, e pacat sa nu adaugati un plus de magnetism. Oamenii care se implica sufleteste sunt de-a dreptul magnetici, au un fel de aura invizibila care-i face placuti. Ati vazut cum canta Ray Charles? Ati vazut cum joaca Al Pacino? Toti artistii mari care ne iau rasuflarea cand se desfasoara pe scena sunt oameni care se implica sufleteste in ceea ce fac. Oricat de frigid(a) ati fi, tot e loc de un pic de pasiune. Va promit eu ca va face o diferenta.
Sfatul #2: Nu complicati prea mult lucrurile. Romanele moderne sunt interesante, dar nu imprumutati chiar toate tehnicile din ele in povestirile de zi cu zi. Feriti-va de excesul de divagatii si digresiuni, de numarul mare de personaje si de „fire” ale povestii, precum si de incurcarea lor. As recomanda mai degraba impletirea lor. Bineinteles, e vorba si de contextul povestirii si de timpul pe care-l aveti la dispozitie. Daca vindeti o masina si vreti sa-i spuneti clientului cat de bine se va simti la volanul ei, pe banchetele confortabile, mentineti povestea foarte scurta si cat mai intensa, folosind mai multe canale senzoriale. Scopul final e sa vindeti, nu sa stati la povesti.
Sfatul #3: Folositi toate canalele senzoriale daca puteti. Vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ. Nu va rezumati la a povesti doar ce-ati vazut. O poveste care se adreseaza mai multor simturi va fi mult mai bine primita.
Sfatul #4: Stabiliti si mentineti rapport. Mai ales in introducere, trebuie intr-un fel sa va „aliniati” cu publicul care va asculta, stabilind atmosfera povestii. (ex: „Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata sa stati pur si simplu intinsi la plaja intr-o zi superba de vara, sa va bucurati de vacanta…si sa va sune brusc mobilul la un moment dat sa primiti o veste proasta.”). Sunt multe metode de a stabili rapport cu publicul, iar una este de a face apel la experientele si amintirile lor. Expresii de genul „cum v-ati simti daca [...]” sau „oare v-ati intrebat vreodata cum [...]” sunt doar doua exemple de procedee de mutat focusul pe ascultator, pentru a-l implica in povestire.
Sfatul #5: Exprimati-va si prin gesturi in functie de ceea ce rostiti in cuvinte. Daca povestiti cum ati fost dezgustat de mirosul din troleu, puteti sa va strambati un pic, e ok si natural. Daca povestiti despre cum ati ramas uimit(a) de la auzul unor cuvinte, puteti sa faceti ochii mari si sa va aplecati putin in fata. Ma rog, daca intrati in starea sufleteasca a povestirii, gesturile si mimica ar trebui sa fie aproape naturale. Asadar sfatul este pur si simplu sa nu vi le inhibati…lasati-le sa se manifeste.
Sfatul final…
Sfatul #6: Faceti un pic de reverse engineering: cititi cateva povesti clasice si incercati sa va dati seama ce le face atat de faimoase si atat de apreciate in toata lumea. Cand spun povesti clasice, puteti intelege orice, de la Fetita cu chibrituri, pana la fabule sau chiar pildele lui Iisus din Biblie, care stiti foarte bine ce impact au avut. Sunt sigur ca avem cate ceva de invatat din ele. „De ce au cuvintele alea efectul pe care il au?” e doar o singura intrebare pe care puteti sa v-o adresati.
Ca fapt divers…
Am facut un pic de cercetare si am descoperit prin America niste cluburi de povestitori, care se intrunesc in sali de spectacol sau alte locuri si mai fascinante si se intrec in spus povesti. Mi se pare o idee absolut geniala. Imi si inchipui un scenariu gen Hanul Ancutei, cu oameni plini de viata, care vor sa se delecteze cu o poveste buna, vin rosu si niste „pui fripti in tigla”. As organiza si eu asa ceva, si nu cu povestitori profesionisti…un weekend intr-o cabana la munte, cu amici si cu oameni obisnuiti. Sunt sigur ca ar fi o experienta extraordinara. Si am putea invata ceva din ea, chiar daca in cultura noastra spunem atat de des, intre 2 SMS-uri si 3 deadline-uri „Hai dom’le, ca n-avem timp de povesti…”.
Acorda o nota articolului:
(19 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...Categorii: Cariera/Succes 4 Comments »
« Televizorul – la ce bun? (1/4) | Home | Cele mai importante speech-uri »
Loading ...
E primul articol pe care l-am citit de pe site-ul acesta, site gasit in 1 blogroll-ul de pe Yahoo! 360°.. si imi place tare mult.
nu prea am citit eu carti pe tema asta, dar am descoperit ca unele din metodele de a fi interesant cand povestesti ceva le descoperisem si eu prin studiu propriu a persoanelor carismatice din jurul meu.
Care dintre ele? Pai, mi-am dat seama ca e important sa pui pasiune cand vb, chiar daca nu e ceva foaarte interesant, sa nu lungesti prea mult povestea, facand multe ocolisuri si.. sa te si exteriorizezi adecvat dpdv fizic.
De unele dintre astea mi-am dat seama, insa, de-abia de curand, asa ca mai am nevoie de practica..
in orice caz, sunt de folos asemenea articole, asa ca.. multumesc!
foarte faina ideea
petre…am eu vaga impresie sau chiar ne cunoastem ?
@Bogdan: Da, chiar ne cunoastem.
Este o tema interesanta si personal cred ca merita mai mult decat cateva randuri. Dar chiar si asa, este foarte bun articolul.